marți, 1 iulie 2014

Azbuchidarul Zâtului


Parodia de mai jos pornește de la: Tatiana Tolstaia, Zâtul, traducere din limba rusă de Luana Schidu, București: Editura Curtea Veche, 2006, 300p.


Lecția 1: Felosofia

- Zdravstvuitie. Ce este felosofia, guguștiucilor?
- Felosofia este atunci cînd...
- Fooooarte bine, domnule guguștiuc! Bravo! Atunci cînd ce?
- Atunci cînd... cînd... Cînd ți se uită Zâtul în ceafă?
- Braaaaaavo! Mi-nu-nat! Trecem acum la lecția următoare. De acord? Eu sînt pentru... Se abține cineva?
Toți sînt de acord. Aplauze...

Lecția 2: Zâtul intrinsec, în sine și pentru sine. Energeia Zâtului

- Ce este Zâtul intrinsec, în sine și pentru sine?
- În sine și pentru sine, Zâtul este intrinsec. El mai este ceea ce este și ceea ce nu poate decît să fie ceea ce este.
- Excepționaaaaaaaaal! Nu mă așteptam! Mai deeeeeeeparte. Unde locuiește Zâtul intrinsec?
- Zâtul intrinsec locuiește în sine însuși, dar îndeosebi în pădurile de la nordul orașului Fiodor Kuzminsk, în credințele guguștiucilor și în ceafa lui Benedikt?
- Formidaaaaaaaaaabil! Și ce concluzie metafizică putem noi trage de aici?
- Noi putem trage de aici următoarea concluzie metafizică.
- Extraordinar! Nu mă așteptam! Și care e următoarea concluzie metafizică?
- Următoarea concluzie metafizică este că Zâtul e ubicuu, atît în sine cît și pentru sine.
- Braaaavo! Și ce face în ceafa lui Benedikt?
- Ce face și în păduri: stă.
- Și cînd stă ce face? Care e energeia Zâtului?
- Energeia Zâtului este așa: Zâtul suge, și suge, și suuuuuuuuuuuuuuge, pînă îl golește pe Benedikt de ființă și îl lasă numai cu urîtul (plictisul) și sila. Sau, după cum scrie Tatiana Tolstaia în Zâtul: ”parcă i-ar roade un viermoloi inima” (8). Îl transformă pe Benedikt într-un felosof nerastenic. Sau, după cum scrie Tatiana Tolstaia în Zâtul: Benedikt trăiește cu senzația persistentă că ”îl trage ceva de urechi” (50).
- În concluzie, se poate conchide oare că Zâtul există?
- În concluzie, se poate conchide nu numai că Zâtul există, dar și că Zâtul nu există. În sine, prin sine și pentru sine, Zâtul există în modul cel mai eminent. El este ”ființa decît care nimic altceva nu e mai mare cu excepția ei însăși care e întotdeauna mai mare decît ceea ce este cel mai mare”. Nimeni nu poate nega acest argument copleșitor. În realitate, Zâtul nu există decît intrinsec, fără a înceta nici o clipă să existe în sine, prin sine și pentru sine.
- Foarte minunat, domnule studinte! Trecem la lecția următoare. De acord? Eu sînt pentru... Se abține cineva?
Guguștiucii votează. Toți sînt de acord. Aplaudă...

Lecția 3: Zâtul și femeia

- Trecem acum la reminiscențe. Ce este o reminiscență?
- O reminiscență este atunci cînd.... cînd... cînd ne amintim un lucru pe care nu l-am știut niciodată.
- Bravo! Extrem de extraordinar! Dar din punctul de vedere al lui Platon?
- Din punctul de vedere al lui Platon, reminiscența este o reminiscență platonică.
- Bravo, guguștiucilor. Miracuuuulos! Acum închideți Zâtul. Buuuuuuuuuuuuun. Mergem mai deeeeparte. Ce se întîmplă cînd ți se uită Zâtul în ceafă? Ei, cine știe? Dumneata, guguștiucule. Să auzim citatul...
- Tatiana Tolstaia scrie: ”Te uiți la oameni - la bărbați, la femei - și parcă îi vezi pentru prima dată... Uite, îți zici, femeia asta, de ce e ea femeie? Are obraji, burtă, clipește din ochi, vorbește. Dă din cap, plescăie din buze, dar înăuntrul ei ce e? O beznă cărnoasă, oase ce scrîșnesc, o rețea de măruntaie și nimic altceva. Rîde, se sperie, încruntă din sprîncene - dar are oare cu adevărat vreun sentiment? Vreun gînd? Dacă doar se preface că e femeie?” (51).
- Bravo! Exact așa este femeia: ”o beznă cărnoasă”. Și mai ce este ea?
- Femeia este ”o muiere de sex femeiesc” (197).
- Mulțumesc, domnilor guguștiuci. Atît pentru astăzi. Ne vedem mîine. Eu sînt pentru... Se abține cineva? Toți sînt de acord. Toți aplaudă...

Dăsfidania.

P. S. În imagine: Codex Manesse (sec. XIV): Schulmeister.

Un comentariu:

razvanvanfirescu spunea...

Mi-a placut foarte mult volumul doamnei Tolstaia.
Cred ca am sa-l recitesc cat de curand... Recenzia asta mi-a facut pofta de el... :)