vineri, 20 iunie 2014

Vreți să citiți trei cărți pe zi sau chiar mai mult(e)? Da? Renunțați imediat...



I. ”Vrei să poți citi cel puțin trei cărți pe zi?”, mă întreabă galeș un expert în ”speed reading”. Nu, mulțumesc frumos, sărutmîna, să vă dea Dumnezeu sănătate și avere, dar nu vreau, nu mă ispitește. Și nici nu recomand o astfel de ispravă nimănui. Oricît de ciudat ar părea. Să vă spun și de ce.

Întrebarea cu privire la viteza de lectură m-a frisonat o vreme, demult, cred că încă nu împlinisem 30 de ani. Am găsit și un manual de citire rapidă (pe sărite, în diagonală, fotografic etc.). Principiile sînt simple. În primul rînd, nu trebuie să verbalizezi. Citești efectiv numai cu ochii. Limba trebuie să rămînă cît se poate de destinsă, un organ / mădularcu totul inutil. În al doilea rînd, trebuie să cuprinzi cu privirea cît mai mult dintr-o pagină, un fragment uriaș, o frază inextricabilă, în stilul lui Saramago, al lui Marquez. În al treilea rînd, trebuie să descoperi cuvintele-cheie dintr-o frază sau dintr-un paragraf. Renunți la verbe și prepoziții. Și, în fine, trebuie să ții tot timpul un deget în gură, ca să-l ai umezit și să poți întoarce fulgerător foile...

E nevoie de exercițiu, firește. Și de un scop precis. Dacă ești istoric, ca Nicolae Iorga, și ai de confruntat date, ori martori, ori versiuni ale aceleiași întîmplări (moartea sultanului Suleyman Magnificul la asediul cetății Szigetvár), este recomandabil să verifici mai multe cărți într-o zi. O legendă spune că Iorga trecea (subliniez: trecea) prin 40 de cărți într-o singură ședință de lucru. Una e ”a citi” și cu totul altceva ”a trece”.

Cînd căutăm ceva, un rînd subliniat într-o lucrare, o informație bibliografică, un titlu, date despre un autor, o publicație științifică, fiecare dintre noi poate repeta mutatis mutandis isprava lui Iorga. Nevoia îți dă brînci și o iei la goană, precum Magii din Evanghelie cîntați într-un poem nemuritor de Mihai Ursachi*. Dacă ești filosof și vrei să-l înțelegi cît de cît pe Immanuel Kant, lectura rapidă nu se recomandă. E un obstacol.

Repet adesea alumnilor mei următorul panseu neprețuit: gîndirea nu este o chestiune de spontaneitate. Cine face filosofie, nu are voie să fie spontan în răspunsuri. Aici, mai ales aici, graba strică treaba.

Rapiditatea depinde așadar de scop și de natura cărții. Într-un fel citim un roman polițist (Crima lui Selb, să zicem, romanul lui Bernhard Schlink) și într-altul Război și pace. Citim ca să ne informăm sau pur și simplu ca să ne pierdem vremea (există și lecturi de acest soi, de asta l-am citit pe Schlink) și citim de plăcere. Într-o lume tot mai uscată, uităm plăcerea, nesocotim principalul. Ne veștejim. Ne birocratizăm. Nu mai simțim mare lucru. Devenim niște reprimați, ca pianista lui Elfriede Jelinek, sărmana Erika.

Nu mă rușinez să afirm cu glas tare: citesc Război și pace de plăcere. Am mai spus: nu vreau să mă bucur în felul grăbit și eficient al lui Harold Bloom, care străbate (zice o altă legendă) 1000 de pagini într-o oră. Vreau să mă bucur de romanul lui Tolstoi pe îndelete. O săptămînă, poftim...

Cînd citesc un roman de Kurt Vonnegut, sînt atent la stil, subliniez sintagme, încerc să sesizez ironia lui fină, fac asocieri, meditez. Plăcerea este un amestec destul de complicat.

E ca în amor. Poți rezolva problema într-o oră, în stilul aristocrației putrede, sau în două minute, tinerește, comunist, revoluționar. Dacă nu ești sado-masochist, o vei rezolva, desigur, pe calea cea mai lungă.


II. Partea la care puteți renunța, dacă sînteți un cititor foarte rapid:

1. Pentru cei interesați de problema lecturii rapide, recomand următorul articol de pe blogul ziarului The Guardian: You can't speed read literature.

2. Știa Nietzsche ce știa, cînd își îndemna admiratorii să-l citească lent, langsam lesen. Era filolog...

3. În imagine: Georgy Kurasov (n. 1958): Cititoare rapidă.

* Poemul lui Mihai Ursachi se numește Goana Magilor.

3 comentarii:

razvanvanfirescu spunea...

Si pe mine m-au contactat niste persoane pentru a ma invata sa citesc pana la 500 de pagini pe zi.
Am spus pas pentru simplul motiv ca nu-mi permit luxul de a pierde amanunte din volumele scriitorilor precum Joyce, Mann, Vonnegut, Rushdie etc.
Pana la urma nu particip la un concurs de sprint.
Si vreau sa tin minte ce citesc deoarece ce e scris in carti te formeaza, nu numarul matusalemic de pagini "arse" pe zi.
Am observat ca e o moda ca lumea sa se laude cu cat mai multe carti citite intr-o saptamana, luna, zi. De cand e moda aceasta?
Pe cand eram la facultate ne laudam ca ne-a luat sa citim Critica ratiunii pure doar sase luni - cu tot cu notite si comentarii, nu oricum...
Cred ca e prea mult cantitate si pierdem rostul cititului si a cartilor...

Valeriu Gherghel spunea...

Cica cei care citesc foarte rapid ajung sa tina minte cam 70 la suta din ceea ce citesc. Nu e putin :)

razvanvanfirescu spunea...

Nu e deloc putin. Cred ca 70% ajung sa tin si eu minte.
Sa citesti rapid Joyce si Pynchon...
e ca si cum ai seduce si abandona.
:)