miercuri, 11 iunie 2014

Regele citirilor


Mă îndoiesc, dragi cititori modești, că știți precis cine este adevăratul, unicul, incomparabilul Rege al citirilor, King of Reading. Așa-i că nu știți? Nu-i nici o rușine. Nici eu n-am știut pînă de curînd. Am întîlnit numele regelui în cartea semnată de Mikita Brottman, The Solitary Vice: Against Reading, Los Angeles: Counterpoint, 2008.

Am crezut multă vreme că Regele cititului (și citirilor) este fostul profesor de la Yale University, criticul literar Harold Bloom, omul care poate străbate, de la un capăt la altul, rînd cu rînd, Război și pace numai într-o oră și jumătate. Veți spune, probabil, ca și mine: ”Nu vreau, stimabile, să citesc Război și pace într-o oră și treizeci de minute. Vreau să mă bucur de romanul lui Tolstoi cel puțin o săptămînă. Vreau să citesc cartea asta așa cum făcea multifobicul G. Ibrăileanu, care își lua concediu de la cursuri și nu ieșea din casă vreme de zece zile și zece nopți”.

Deci nu știți...

Nu vă mai fierb. Astăzi sînt într-o dispoziție miloasă. Iubesc umanitatea. Vă dezvălui, așadar, numele fericitului monarh: el este Art Garfunkel. Ați auzit cu siguranță de el. A. G. a făcut pereche, prin 1957, cu muzicianul Paul Simon în grupul numit inițial ”Tom & Jerry”, apoi, din 1965, ”Simon & Garfunkel”. El însuși cîntă vestita melodie Sound of Silence.

Începînd cu 1968, de la vîrsta de 27 de ani, A. G. a ținut un jurnal (o listă) în care și-a notat toate cărțile citite: autorul, titlul, anul primei ediții și numărul de pagini. Nimic în plus. Cînd a apărut netul, A. G. și-a făcut un site, Garfunkel Library. Prima carte de pe lista lui A. G., din iunie 1968, este Confesiunile lui Rousseau. Ultima, lectura cu numărul 1195, din octombrie 2013, Cosmos de Witold Gombrowicz. Art Garfunkel citește într-un ritm de două cărți pe lună. Nu și-a notat niciodată vreo impresie de lectură. Omul citește, dar nu știm ce gîndește. Se prezintă el însuși ca un ”cititor vorace”.

Publicația The New Yorker din 28 ianuarie 2008 l-a proclamat ”King of Reading”. Dacă sînteți curioși și doriți să vizitați acest site cel puțin bizar, o puteți face aici.

Art Garfunkel seamănă cu un aparat din acelea în care trebuie să introduci monede printr-o fantă pentru a primi ceva în schimb: o sticlă de suc, o cafea. Între timp, aparatul s-a defectat. Nu face decît să înghită monede. Dacă vrei o cafea, trebuie să mergi în altă parte...

P. S. Alberto Manguel: ”Adevăratul cititor nu-și contabilizează niciodată cărțile”.

Un comentariu:

heraasku spunea...

rege, da. oricum, presedintele cititului si al cititorilor ramane Basescu :-)