vineri, 27 iunie 2014

Ochii mici, cenușii, păreau a vădi prostie


Lev Tolstoi, CopilăriaAdolescențaTinerețea, traducere de Leonid Dimov, București: Editura Univers, 1980, 358p.

Lev Tolstoi, Copilăria. Adolescența. Tinerețea, traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu, Iași: Polirom, 2012, 416p.


Am aflat nu de mult că prima carte a lui Tolstoi a fost tradusă din nou. Am citit și am recenzat în studenție versiunea lui Leonid Dimov. Remarcam atunci prospețimea descrierilor, dar, mai cu seamă, umorul scriitorului și ochiul său critic / sarcastic / sardonic.

Tolstoi a fost un sever observator al păcatelor celorlalți și, nu în ultimul rînd, al păcatelor proprii. Detesta fățărnicia și înfumurarea. Avea și o latură masochistă. Mai tîrziu va deveni sadic; probabil că era deja, dar nu i se ivise prilejul potrivit. Un masochist e un sadic care nu și-a găsit încă mușteriul. Se ascundea într-o magazie și se biciuia cu frînghia pe spinarea goală. Ținea pe palma întinsă, pînă la epuizare, lexicoanele unui anume Tatișcev. Bănuim că erau niște tomuri foarte groase, enorm de grele.

Simțea adeseori că ”a căzut foarte jos”, se învinovățea de tot felul de greșeli și își trasa / aplica perseverent pedepse (fără mare efect!!!). Privea la sine, în oglindă, cu maximă răutate. Citiți:

”Chipul meu (...) avea cele mai obișnuite, mai grosolane și mai urîte trăsături: ochii mici, cenușii, păreau a vădi prostie și nu inteligență... Toate trăsăturile feței trădau moliciune, confuzie, erau nedefinite”.

Era pîndit și de exhibiționism: într-o ocazie și-a ras complet sprîncenele. Izbucnea în plîns cînd asculta Apassionata lui Beethoven. Aprecia, primăvara, mirosul pelinului și rupea crengi tinere pentru a-și biciui obrajii cu ele.

Lev Nikolaevici și-a creat foarte devreme un sistem armonios de idei foarte fixe și nu a mai voit să iasă din el.

Cumpărați oricare dintre traduceri. Vă veți amuza...

P. S. Georges de La Tour (1593 - 1652): Saint Jérôme pénitent (version de Stockholm, 1625 - 1642).

Niciun comentariu: