miercuri, 4 iunie 2014

Fals Faust


Iată o înțelepciune care vine de demult: vinul nu se bea oriunde, oricînd, oricît, de oricine. Iată ce spune, în Fals Faust sau Rețetar Revăzut și Reîntregit, compozitorul și prozatorul leton Marģeris Zariņš (1910 - 1993):

”E de știut că din paharele de cristal zvelte, conice și ornamentate se bea vin alb, din cele șlefuite și pîntecoase - vin roșu, din cele înalte și gingașe - șampania Sparkling Hak și Sparkling Moselle, iar din cele înalte și netede - Fleur de Sillery, Grand Vin BrutExtra Dry Martini se soarbe din mici cupe sferice, nu însă și în cazul în care se servește combinat cu diverse alte băuturi, mixturile servindu-se în pahare de oranjadă” (Fals Faust, traducere de Denisa Fejes, București: Editura Univers, 1988, pp.23-24).

Am cumpărat romanul lui Marģeris Zariņš în data de miercuri, 28 septembrie 1988, l-am citit în două zile, duminică, 13 noiembrie și luni, 14 noiembrie 1988. Mi-a plăcut. L-am recomandat tuturor prietenilor. Acum cîteva zile mi-am amintit de el. L-am căutat în bibliotecă. Volumul lui Zariņš nu era nicăieri. Parcă intrase în pămînt. Abia aseară, cînd nu mai aveam nici o nădejde, l-am descoperit în colțul unui raft. Am recitit cîteva zeci de pagini, locurile subliniate cu creionul, însemnările marginale (chiar mai insipide decît cititorul perfect insipid, care eram pe atunci).

Nu mi-a mai plăcut la fel de mult. Nu-i nici o surpriză: o carte citită în împrejurări diferite dă reacțiuni diferite.

Viltotais Fausts jeb pārlabota un papildināta pavārgrāmata, titlul în limba letonă, adică Fals Faust pe românește, rescrie, desigur, povestea lui Faust.

În cazul nostru, Faust este bătrînul magistru apoticar Janis Vridrikis Trampedahs (ce nume!), iar dracul - nimeni altul decît tînărul Christopher Marlowe. Romanul lui Marģeris Zariņš este o parodie amuzantă. Naratorul este, bineînțeles, Marlowe. Tot el - personajul principal. Autorul întoarce tragedia lui Goethe pe dos. ”Totul se petrece de-a-ndoaselea” (p.256), constată dezolat povestitorul. Margareta Schella este o poetesă proletară, care compune poezii satirice la adresa Madonei și vrea să se sinucidă. Faust, un individ penibil și meschin. Mephisto-Marlowe, în schimb, este un seducător. Margareta Schella se îndrăgostește de el (nu de Faust).

În linii mari, acțiunea se petrece în anii 30. Dar povestitorul sare de la una la alta, amestecă timpurile, epocile, prescrie deznodămintele, încurcă personajele. Rezultă un roman mai degrabă hilar, o caricatură a mitului faustic, o parodie.

În încheierea acestei note, ofer încă două pasaje:

”În aerul nopții, plutea o duhoare umanoidă, cumplit de intimă” (60).

”Noaptea, magistrul [Janis Vridrikis] avu un vis urît; se făcea că necuratul nici gînd să-l ducă la Riga; îl ademenise în spațiul unei șure, într-un hangar, unde se desfășura un bal straniu - niște domni cu coadă, înveșmîntați în redingote cenușii, cu pulpanele fîlfîind, învîrteau în dans niște neobrăzate cu aspect obscen. Una din desfrînatele și șturlubaticele astea, pe nume Holy Red, îl obligase pe vîrstnicul bărbat să țopăie charleston de trei ori la rînd, răstimp în care dama uzase în așa măsură de mîngîieri perfide, îl ispitise și îl gîdilase în așa hal, încît după al treilea dans bătrînul căzuse, bătînd în neștire aerul cu brațele și nemaifiind în stare să-și continuie dănțuiala...” (61).

”Christopher rătăcea fără a-și găsi locul, inutil ca o grivnă tocită” (182).

P. S. Luis Ricardo Faléro (1851 - 1896): Vision de Faust (1878).

Niciun comentariu: