joi, 26 iunie 2014

Absența


Pe cînd meditam la verbul de acțiune care ar rezuma cel mai potrivit viața, ajung în parcul de la Fundație, culeg o frunză din arborele lui Iuda, și apoi cobor în Lăpușneanu, la buchiniști.

Vorbisem cu o doamnă anticar să-mi facă rost de traducerea jurnalului lui Samuel Pepys, de prin 1966, dacă nu greșesc anul (bineînțeles că l-am greșit, anul corect e 1965). S-a tradus, firește, numai o fracțiune din însemnările lui Pepys (la fel s-a tradus și din Casanova, scrieri alese, cum ar veni). Jurnalul lui Pepys în engleză are 10 volume, îți trebuie răbdare să-l citești în întregime. Îți ia aproape o lună. Nimeni nu are atîta timp la dispoziție. Am început deja zece cărți și nu am terminat nici una...

Doamna îmi spune că exemplarul vine în cinci minute, îl aduce imediat cineva cu mașina, chiar acum, mă îndeamnă să mă uit prin cărțile expuse pe trotuar, poate mă interesează ceva, mă uit la cotoare, la titluri și la ceas. Stau un sfert de oră cel puțin, îi promit femeii că vin mîine, este și mîine o zi, poate dă Dumnezeu și mai trăiesc o zi, cine știe: Dumnezeu e bun, spune teologia apofatică.

După o anumită vîrstă (după 21 de ani, să zicem, vîrsta la care Arthur Rimbaud și-a luat cîmpii), orice zi este un dar de la Dumnezeu...

Și iar meditez la verbul ăla opac. A fi, a avea, a face: care dintre ele (sau toate trei la un loc) rezumă fără rest viața? Sfînta Treime a verbelor nu mă scoate din impas. Gabriel Marcel, Erich Fromm (nu sînt înțelepții mei preferați) s-au blocat în ea / ele. Nici unul nu m-a convins, fiindcă amîndoi pleacă de la convingerea că a fi reprezintă a priori mai mult decît a avea, ceea ce este fals, nu trebuie să fii un înțelept hirsut pentru a intui asta. Înțelegi și fără barbă...

Dacă nu ai nimic, nu poți fi de nici un fel. Măcar o durere de dinți să ai, un junghi, o reumă, o carie într-un molar, o absență în catalog. Dar ce înseamnă a avea o durere de dinți? Asta este deja o subtilitate de tip Wittgenstein, nu am un răspuns foarte precis, simt că o am și gata, o sesizez. Așa cum sesiza Descartes că există de îndată ce îndrăznea să cugete, totul este să îndrăznești, cînd nu mai îndrăznești, mori.

Și cum meditez eu așa, trec prin fața librăriei Junimea, nu este o coincidență, drumul duce pe-acolo, există un destin, o necesitate, o providență. Șovăi. Dacă am intrat, sînt pierdut. O să-mi cumpăr cărți, o să fiu și mai sărac. Intru... A devenit limpede că a avea este de mai multe feluri. Una este să ai trei taleri kantieni în minte și cu totul alta este să-i ai (și) în buzunar. Deocamdată, eu nu am nimic.

Am cumpărat Paradoxurile stoicilor de Cicero (cu 11, 90 lei), lucrare tipărită în 2011, la editura Saeculum Vizual, și Oblomov (cu 39, 90 lei), romanul lui Goncearov, tipărit la Allfa în 2014.

Tot nu știu ce e viața. Mîine o iau din nou...

P. S. Remarc în vitrina librăriei o poză cu părintele Arsenie Boca. De vînzare, firește. Nici o casă fără chipul lui Arsenie Boca! O fi fiind sfîntul patron al librarilor, mă gîndesc...

8 comentarii:

Ovidiu spunea...

Un „like” amuzat pentru PS.

heraasku spunea...

interesanta mi se pare energia asta de a afla ce e viata. si nu numai viata ci si ce e adevarul, raul, frumosul, femeia, dragostea s.a.m.d unii zic ca ar fi filosofie. bun, dar de ce avem aceste intrebari? oricum nimeni nu reuseste cu ele. fara ele sau cu ele, totuna.
murim boi, oricat ar incerca Dragomir sa nu. murim boi pentru ca de 2500 calcam gresit. suntem frati intru fitze si ne place mai mult sa parem (in ultimul timp asta a devenit norma umana). Nietzsche ne-a cerut sa ne dam mastile jos dar nu putem face asta. nu putem trai precum a trait el sau precum a trait Eminescu. e inuman!
asa ca, sa rupem bibliotecile!

Valeriu Gherghel spunea...

Nu stiu cat costa o poza cu Arsenie Boca :)


Din pacate, murim perfect ignoranti, analfabeti, e aproape imposibil de inteșles de ce venim aici, de ce ne chinuim pe lumea asta. Ii dau cinci sute de taleri reali celui care imi spune de ce :))

Liviu Drugă spunea...

EŞTI când îţi dai seama că minimul existenţial e să te AI. Nu te mai ai, eşi mort. Se schimbă posesorul. Cred. Deci mă îndoiesc. Mă mai gândesc. Dar mă gândesc oare cu mintea mea?:)

Valeriu Gherghel spunea...

Nici eu nu sunt sigur ca gandesc cu mintea mea :))

Liviu Drugă spunea...

:)

razvanvanfirescu spunea...

Ignoranti si analfabeti ne nastem, ignoranti si analfabeti murim.

E trist pentru cei care constientizeaza acest lucru.

Nu e nicicum pentru cei care nu sunt in stare sa-si dea seama de adevarata masura a lucrurilor.

La o intrunire in care se discuta filosofie, un interlocutor a declamat cu emfaza cu el are doar certitudini. I-am replicat ca in cazul acesta mai bine s-ar duce la teologie sau la liturghiile de la biserica pentru ca la discutiile filosofice certitudinile sunt inexistente. Culmea este ca in momentul in care ai impresia ca ai o certitudine realizezi cate alte incertitudini apar...

De ce venim pe lumea asta? Cred ca intamplarea are un rol marsav aici.

De ce ne chinuim? Pentru mine e simplu: pentru a savura cu adevarat linistea mortii.

Pe mine nu ma nelinisteste lipsa certitudinilor. Ba ma bucura pentru ca sansa de a pune intrebari, de a primi raspunsuri care raspund pe jumatate sau chiar deloc, raspunsuri care ma fac sa caut, sa caut, sa caut, sa caut.
Sunt o persoana competitiva. Poate din cauza asta imi si place sa-mi traiesc viata de parca as concura la Vrei sa fii miliardar. Inca nu stiu care este premiul cel mare si final... dar ma distrez excelent jucand jocul.

PS - din proprie experienta pot sa spun ca mai degraba Richard Dawkins este sfantul patron al librarilor. Cel putin al celor pe care-i cunosc eu :)

Valeriu Gherghel spunea...

Din păcate, Richard Dawkins nu este adevaratul patron al librarilor și librariilor, Razvan.

Adevaratul patron este Dan Puric :))))