luni, 12 mai 2014

Vonnegut: So it goes...


Kurt Vonnegut, Slaughterhouse-Five, or The Children's Crusade: A Duty-Dance with Death, Delacorte Press (1969).

Kurt Vonnegut, Abatorul cinci sau Cruciada copiilor…, traducere de Rodica Mihailă, Iași: Polirom, 2003.

Kurt Vonnegut, Abatorul cinci sau Cruciada copiilor…, traducere de Rodica Mihailă, București: Editura ART, 2014.

Tot ce-am putut re-citi ieri și în dimineața asta a fost, bineînțeles, Abatorul cinci. Așa merg lucrurile. Romanul s-a publicat mai întîi în 1969 la Delacorte Press (Dell Publishing). A fost lăudat. Inclusiv în The New York Times din 31 martie 1969. Nominalizat la două premii importante: Nebula Award și Hugo Award. N-a luat, firește, nici unul. Aşa merg lucrurile. Ursula K. Le Guin a fost socotită de critici o prozatoare mai interesantă decît Vonnegut.

În sintagme ce s-au banalizat de mult, romanul reprezintă o ”satiră”, o ”comedie neagră”, ceea ce și este. Două voci (a Naratorului și a lui Billy Pilgrim) spun una și aceeași poveste: bombardarea de către armatele aliate a Dresdei și consecințele ei (terestre și mintale). Nu mă simt în stare să rezum cartea. Au făcut-o alții deja, mult mai bine decît aș reuși eu. Așa merg lucrurile. Trimit doar la recenzia din The New York Times, pe care o puteți găsi aici. Și mai spun că numitul Billy Pilgrim seamănă cu Don Quijote. Doi inocenți, doi încurcă-lume care și-au pierdut mințile...

Transcriu cîteva pasaje din ediția de la Polirom. Cînd voi cumpăra ediția nouă, de la ART, voi transcrie, nu vă îndoiți, din ediția nouă, de la ART. Aşa merg lucrurile.


”Timpul nu voia deloc să treacă. Cineva se juca cu ceasurile, dar nu numai cu cele electronice, ci şi cu cele mecanice. Secundarul ceasului meu se opintea o dată, mai trecea un an şi de-abia atunci se mai opintea încă o dată”.

”Billy agăţase pe unul din pereţii cabinetului său textul înrămat al unei rugăciuni, care exprima metoda sa de supravieţuire, în ciuda faptului că el unul nu punea mare preţ pe viaţă… Şi iată ce scria acolo: Să-mi dea Domnul puterea de-a accepta ce nu pot schimba, curajul de-a schimba ce pot şi înţelepciunea de-a pricepe ce pot şi ce nu pot. Printre lucrurile pe care Billy Pilgrim nu le putea schimba se numărau trecutul, prezentul şi viitorul”.

”Rosewater era de două ori mai deştept decît Billy, dar el şi Billy se confruntau în acelaşi mod cu aceeaşi criză. Ambii descoperiseră că viaţa e lipsită de sens”.

”Rosewater era o huidumă de om, dar nu şi foarte puternic. Arăta de parcă ar fi fost făcut din unguent pentru pus în nas”.

”- Dă-le încolo de cărţi! exclamă Rosewater, azvârlind cartea sub pat. Naiba să le ia!”

”- Dacă ar depune un efort mai mare, şi pămîntenii ar putea învăţa de la noi un lucru: să nu dea atenţie clipelor rele şi să se concentreze doar asupra celor bune”.

”Ea îşi flutură agitată pleoapele. Genele ei erau ca nişte bice care loveau în neştire”.

”În această povestire aproape că nu există nici personaje principale şi nici confruntări dramatice, întrucît toţi cei pomeniţi aici sunt nişte amărîţi, sătui de tot şi de toate, nişte sărmane jucării apatice, manevrate de forţe uriaşe. La urma urmelor, una dintre principalele consecinţe ale războiului este aceea că oamenilor li se taie elanul de-a mai deveni personaje principale”.

”Luă liftul automat şi urcă până la uşa studioului, unde mai aşteptau şi alte persoane. Erau critici literari şi bănuiră cu toţii că şi Billy făcea parte din breasla lor. Urmau să discute dacă romanul ca specie literară a murit sau nu”.

”Eu, Billy Pilgrim, voi muri, am murit şi întotdeauna voi muri la 13 februarie 1976”.

P. S. În imagine: Marcel Nino Pajot: Don Quichotte et les sortilèges.

2 comentarii:

dan cuzmici spunea...

+
Kurt Vonnegut jr. „Abatorul cinci sau Cruciada copiilor”, Univers, 1983, colecția Globus, trad... din engleză;
cea mai bună ediție, real vintage, cu miros de Dresda
(se găsește pe okazii.ro în stare „foarte bună”)
So it goes

Valeriu Gherghel spunea...

Mulțumesc, draga Dan. Pentru prima mea lectura a cărții lui Vonnegut(din 1988) tocmai editia de la Globus am folosit-o. So it goes :)