vineri, 30 mai 2014

Literatura pe care o scriu toți cei care nu scriu


În eseul mai mult anecdotic, intitulat Bartleby & Co, Enrique Vila-Matas face (cam haotic) catalogul scriitorilor care s-au lăsat de scris, dar și al scriitorilor care nu s-au apucat niciodată de scris (deși aveau, probabil, geniul de a o face) și care, în consecința acestui fapt extrem de înțelept, nu au fost niciodată scriitori la modul propriu, ci numai la modul figurat, ideal, transcendent, vaporos, dacă mă pot exprima așa.

S-au lăsat de scris ori au fost obligați să renunțe la scris: Boethius (i s-a tăiat capul), Sébastien-Roch Nicolas Chamfort (ca să trăiască, i se părea că scrisul nu este o modalitate inteligentă de a trăi), Rimbaud (n-a mai avut chef să scrie), Johann Christian Friedrich Hölderlin & Mihai Eminescu (și-au pierdut mințile), Philip Roth (dacă nu cumva șuguiește), Corina Sabău (fiindcă a început să gîndească precum numitul Chamfort).

Nu s-au lăsat de scris: toți ceilalți :))

Literatura (poezii, proză, tragedii, eseuri etc.) care a rezultat în urma acestor renunțări dramatice a fost numită de Enrique Vila-Matas ”literatură negativă”. Sintagma a prins și cronicarii literari de pretutindeni au vorbit foarte serios, academic chiar, despre ”literatura negativă”. Expresia numește, ca să trag și o concluzie deșteaptă (înainte de a pune premisele), tot ceea ce fac cei care nu s-au apucat încă de scris (și nici nu au de gînd, spre cinstea lor).

Dacă mai aveam vreo jenă că nu scriu suficient (fiindcă nu pot să scriu, sau fiindcă mi-e lene să scriu, sau fiindcă am găsit ceva mai util de făcut), după lectura eseului propus de Enrique Vila-Matas, mi-a trecut cu desăvîrșire. Ceea ce recomand și Domniilor Voastre. Din tot sufletul...

P. S. Nu comentez acum cît de pestrițe au fost (cînd au fost) rațiunile celor care s-au apucat de compus ”literatură negativă”. Observ, totuși, o anume deosebire (nu mică!!!) între dezgustul lui Arthur Rimbaud (care pleacă în Africa și face trafic de arme), exaltarea mistică a lui Gogol și maladia nervoasă a lui Robert Walser.

P. P. S. La o simplă căutare pe Google a sintagmei ”literatură negativă”, am primit 1420 de referințe. ”Negative literature” dă peste 9.900. Semn de belșug...

P. P. P. S. Iată cît de minunat definește ”literatura negativă” o doamnă care meditează la ”sindromul Bartleby” pornind de la eseul lui Vila-Matas: ”Definiția literaturii negative e refuzul unui autor de a scrie, de a publica, precum și sentimentul profund al (auto)deprecierii, artiștii aceștia fiind numiți și artiști ai refuzului”. Ați priceput? Nici eu :)

P. P. P. P. S. Enrique Vila-Matas, Bartleby & Co, traducere de Ileana Scipione, București: Editura RAO, 2005, 192p.

Niciun comentariu: