miercuri, 7 mai 2014

Lecturi la Purcica


Dintotdeauna s-a citit pretutindeni. Un autor nota la indexul de materii, ca locuri de lectură: ”alcôve, asile de nuit, balcon, bordel, cabinet d'aisance, café, champ de course etc.”.

Nu pot ști unde au citit alții. Îmi pot închipui totuși. Cu siguranță că au găsit locuri și prilejuri insolite. În ceea ce mă privește, iată un catalog al locurilor (im)proprii, în care am răsfoit cărți ori am citit din ele:

Pe acoperișul blocului cu patru etaje, din strada Primăverii, nr.13, în vacanța de vară, făcînd plajă (Mănăstirea din Parma), în pădurea Cetățuii (Zahei Orbul de Vasile Voiculescu, într-o ediție trunchiată), la Galata, lîngă cimitirul încăpător de pe deal, de unde ai cea mai potrivită priveliște a orașului și muritorilor (Portretul lui Dorian Gray), tot la Galata, dar pe cîmpul de la poalele mănăstirii, mai precis la Purcica, unde lumea se prăjea la soare într-o ținută mai mult decît sumară, iar reumaticii se tratau cu nămol urît mirositor (Șerban Cioculescu, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi), la cursul dezlînat de Economie politică marxistă, ținut de profesorul V. N., cînd am și fost dat afară din sală ca eretic cititor idealist (Odaia gingașei iubiri de Mihai Ursachi), pe dealul Șorogarilor, cu vedere spre mahalaua Țicăului (Gîndirea egipteană în texte), sub un stog de porumb, pe o ploaie îndesată, în satul Răducăneni (Suflete moarte), în sala Filarmonicii, sub privirile compătimitoare / dezaprobatoare ale publicului mai rafinat, pătruns de suflul muzicii (revista România literară), pe malul Bahluiului, cînd chiuleam în liceu de la orele de matematică (Dylan Thomas, Balada momelii cu picioare lungi).

Îmi amintesc și astăzi aceste minunate versuri din poemul lui Dylan Thomas:

”Adio de-acum
Bărbatului de pe puntea cu picioare de mare
Pe mulinetă firul auriu cînta
Momelii care a ieșit din sac semeață

Căci noi îl văzurăm aruncînd apelor repezi
O fată vie cu cîrligele prin buze petrecute;
Peștii toți erau spuziți cu sînge
Vestesc corăbiile ce se-ndepărtează...

...

Adio, rămas bun pescarului pierdut pe uscat,
Bătură pentru el lună și soare
El stă în ușa casei sale singur
Își ține-n palmă inima cu lungi picioare”.

Merită să rămîi corigent la matematică, dacă poți citi în libertate un poem atît de frumos...

P. S. În imagine, Théodore Chassériau (1819 - 1856): Vénus marine dite Vénus Anadyomène (1838).

Niciun comentariu: