sâmbătă, 31 mai 2014

Ce poți face cu o carte (dacă ești bibliofob)


Ce poți face cu o carte dacă nu știi să citești? Sau dacă ești orb? Sau dacă e scrisă într-o limbă necunoscută, nedescifrată încă, inventată de un savant nebun, inexistentă? Sau dacă ești un bibliofob sau un biblioclast? Foarte multe. Prea multe chiar. Iată numai cîteva exemple (luate, firește, tot din cărți):

să o înghiți (ca Roman Melodul într-un vis, ca în Iezechiel, ca în Apocalipsă, ca în Numele trandafirului de Umberto Eco), să presezi ierburi / petale de tulipă între paginile ei (ca eroina din romanul The Mill on the Floss de George Eliot), să-ți exersezi mușchii brațelor cu ea (precum tînărul Tolstoi cu Lexiconul lui Tatiscev), să juri pe litera ei, pe ea însăși (pe Biblie, adică, deși Biblia interzice expres o atare practică), să o porți în buzunarul de la piept, ca să-ți aperi inima de gloanțele dușmanului (mă gîndesc acum la ”Biblia de oțel” evocată de Kurt Vonnegut în Abatorul cinci), să o îngropi la căpătîiul unui bibliofil, împreună cu el, în raclă (am văzut cu ochii mei un caz, în 1988, am găsit un exemplu și în jurnalul lui Samuel Butler), să o ridici deasupra capului (ca preotul în biserică, în unele momente ale liturghiei), să o arunci în capul lui David Copperfield (cînd este obraznic și neastîmpărat), să o arzi pe rug, să o incendiezi (ca în Fahrenheit 451 de Ray Bradbury), să o scuipi, să o afurisești (dacă ești împăratul Iustinian și nu iubești cărțile ereticilor), să omori țînțari, muște (ca Nică a Petrei cu ceaslovul, mulțumesc Mihaela B.), să bați cuie în capul celor care o iubesc...

Niciun comentariu: