marți, 8 aprilie 2014

Un albastru ca de păun: peacock blue


Spre veșnica mea pagubă, am trimis zilele trecute prozatoarei Corina Sabău un citat din cartea lui Vladimir Nabokov, Camera obscură (Камера обскура, Laughter in the Dark).

Corina Sabau nu a părut deloc impresionată de frumusețea frazei. Mi-a ripostat că e vorba, în realitate, de un simplu exercițiu retoric, de licean. Orice școlar poate redacta un pasaj la fel de artificios (adică atins de prețiozitate)...

Ce-i drept, Nabokov a scris Camera obscură în 1932, pe cînd era foarte tînăr, în rusește. Romanul a fost tradus cu modificări însemnate (numele personajelor diferă) în engleză, dar Nabokov nu a fost mulțumit de versiune și a propus el însuși alta, în 1938. Tema romanului este aceea din Lolita: afecțiunea unui bărbat trecut de vîrsta mijlocie pentru o femeie foarte tînără, Margot Peters, grațioasă și de o inocentă viclenie.

Citatul care a produs diferendul dintre mine și domnișoara prozatoare este următorul - îl pun mai întîi în engleză și apoi în română:

"'Heavens", said Margot, "how blue the sea is today' It really was blue: purple-blue in the distance, peacock-blue coming nearer, diamond-blue where the wave caught the light"- "'Dumnezeule, a spus Margot, ce albastră e marea azi'. Era într-adevăr albastră: albastră-purpurie în depărtare, albastră ca de păun în apropiere, albastră-diamant în locurile unde valul prindea lumina".

Eu unul nu găsesc acest pasaj nici facil, nici artificios. Și oricum nu mai prețios decît multe fraze din prozele sau eseurile lui Jorge Luis Borges. Trebuie să ai o privire exersată pentru a sesiza și descrie toate nuanțele mării, cu acuratețe. Și, de asemenea, trebuie să identifici și să propui sugestiile cele mai potrivite. În opinia mea, Vladimir Nabokov le-a găsit.

În fond, nu există nicăieri un ”albastru ca de păun”. Penajul păunului, toată lumea știe, este multicolor. Ca atare, sensul metaforei este acela de a trezi în noi uimirea și visarea. Oare ce nuanță de albastru avea cu adevărat, în ochii naratorului, apa mării în apropiere? Cu excepția celui care a privit-o în acea clipă, nimeni nu va fi în stare să spună... Nici nu este foarte necesar. Metafora se adresează, în definitiv, unui cititor atins de o ideală insomnie, ca că-l citez încă o dată pe Joyce.

Și, la urma urmei, ce culoare a desemnat Homer în vestita lui sintagmă: ”marea de culoarea vinului întunecat” (oinops pontos)? Specialiștii încă mai caută o explicație convenabilă.

În pofida acestei note, nu cred că prietena Corina Sabau se va lăsa convinsă de faptul că Nabokov a construit o metaforă fericită (și memorabilă). Nici nu-mi doresc acest lucru.

P. S. Dacă stau bine și mă gîndesc, în fragmentul din Nabokov nu există nici o metaforă :))

P. S. 1. În imagine: Joseph Mallord William Turner, Peace - Burial at Sea (1842).

Niciun comentariu: