duminică, 13 aprilie 2014

Sfîrșit


Cînd am scris despre frazele terminale dintr-un roman, nu mi-am amintit de pagina lui Kurt Vonnegut. Fac, așadar, mea culpa. Și promit că nu voi mai cita în acest spațiu generos nici un alt sfîrșit decît acesta (minunat!) din Leagănul pisicii (traducere de Raluca Popescu, Iași: Polirom,2004, p.337):

”- Tinere, mă gîndesc la încheierea Cărţilor lui Bokonon. A sosit vremea să închei.
-  Şi ai găsit ceva ?
Ridică din umeri şi-mi întinse un petic de hîrtie. Iată ce am citit:

Dacă aş fi mai tînăr, aş scrie o istorie a prostiei omeneşti. Aş urca pe muntele McCabe şi m-aş culca cu faţa în sus, cu scrierea mea sub căpătîi. Şi aş lua de pe jos o farîmă din otrava alb-albăstruie care îi transformă pe oameni în statui de piatră, şi m-aş preface şi eu într-o statuie, întins pe spate, rînjind oribil şi scobindu-mă în nas, întors cu faţa spre Ştiţi Voi Cine”.

Niciun comentariu: