miercuri, 30 aprilie 2014

O carte nu mai mare de(cît) o palmă


La noi, ultimul critic și istoric literar care nota formatul (mărimea) cărților recenzate a fost Șerban Cioculescu.

Cînd toată lumea citește astăzi pe ecran ”texte, texte, texte” și mai puțin (sau deloc) ”cărți”, adică obiectele acelea de hîrtie complet demodate (și penibile), cine mai are habar (de) ce poate însemna un folio, sau un quarto sau un octavo? Nimeni. Nimeni. Nimeni. Din păcate.

Doar bibliografii de modă veche notează astfel de amănunte de acuma perfect inutile. Măcar atît să reținem, deocamdată, că formatul cel mai mare era in folio. Iată mărimea paginilor în centimetri: 38.2 × 30.5. Dacă aveți în casă Dicționarul latin-român al lui Gheorghe Guțu, ediția din 1983, vă puteți face o imagine de ce înseamnă un quarto (30.5 × 24.15).

În treacăt fie zis, nu mi-a plăcut niciodată formatul (prea) mare. În mintea tuturor (deci și în mintea mea, nu fac excepție), o carte de format mare trebuie să fie neapărat ceva pedagogic, academic, țeapăn, extrem de grav, riguros: o enciclopedie, un lexicon, un dicționar, un tratat despre circulația sîngelui și despre viscere etc.

Formatul mic era asociat în vechime cărților de devoțiune: bunica mea dinspre tată mi-a lăsat moștenire o astfel de carte nu mai mare decît o palmă, cu titluri, rugăciuni și sfaturi / indicații (cu privire la ceea ce trebuie să facă participanții în timpul unei liturghii catolice) în limba latină. Cred că este un vingesimo-quarto (9.9 × 7.1 cm). Am răsfoit adesea cărticica bunicii. Pot recita și astăzi, fără să mă poticnesc, Ave Maria. Poftim:

”Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus, et benedictus fructus ventris tui, Iesus.
Sancta Maria, mater Dei, ora pro nobis pacatoribus,
nunc, et in hora mortis nostrae. Amen”.

Vă rog să mă credeți pe cuvînt: nu am luat rugăciunea de pe Google, deși există...

Las la o parte această amintire din copilărie și observ că formatul mic trimite la cărțile de amuzament, precum acelea, de odinioară, din colecția Enigma. O carte polițistă nu poate avea un format in folio. Mărimea paginii ar fi în contradicție cu neseriozitatea poveștii. Pentru romanele de dragoste năprasnică și narațiunile polițiste s-a inventat, în consecință, așa-numita ”carte de buzunar”, poche...

În încheierea acestei note, voi face încă o mărturie personală: prietenii de la Editura Polirom mi-au scos cărțile într-un format serios, țeapăn, uriaș, mult prea mare față de neseriozitatea mea funciară (minoră, totuși, îmi place să cred). Astfel, ironia și umorul (cîtă este, cîte sînt!) din eseurile mele, au fost ironizate cu maximă eficiență de mult prea scorțoșii editori.

Oare de ce se spune ”scoarță” pentru coperta cărților? Nu m-am gîndit pînă acum...

Voi lăsa prin testament ca la o eventuală reeditare a Poruncii lui rabbi Akiba și a Breviarului sceptic să fie folosit formatul duodecimo, mai omenesc (și, cu siguranță, mai modest). Dar pînă îmi voi redacta testamentul (care, oricum, în România nu are nici o putere juridică!), mai am multe de văzut (și de făcut). Cel puțin așa sper...

De exemplu, să citesc în revista academică PMLA (volumul 121, nr.1 pe 2006, pp.9-16), un articol despre lectură semnat de doamna Leah Price, care este Francis Lee Higginson Professor of English Literature la Universitatea Harvard. Articolul se intitulează ”Introduction: Reading Matter”.

Gata. M-am cumințit...

P. S. În imagine: Quentin Matsys (1466 – 1529): The Moneylender and his Wife (1514).

5 comentarii:

florina pirjol spunea...

Minunat text!Mi-a facut pofta de citit (masiv!) pe hartie. E drept ca m-am convertit la kindle si in ultima vreme l-am tot manevrat in defavoarea cartilor in format clasic.
Felicitari!

Cătălin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cătălin spunea...

O bucurie de fiecare dată când vă citesc, Maestre! Un singur necaz, o singură ”nemulțumire”, totuși: chiar dacă am reușit să citesc ”Breviarul”, nu cred că voi putea să fac la fel cu ”Porunca... ”fără un autograf...deh! bibliofil curat!

Valeriu Gherghel spunea...

Multumesc din suflet :)

Sofian Diana spunea...

Eu ştiu că există şi elephant folio, ba chiar şi double elephant folio... :)