joi, 24 aprilie 2014

Lunarda. Și ce a mai urmat după moartea ei


Povestea de mai jos s-a petrecut pe la 1590 - 1600, într-un orășel din Italia.

La moartea bătrînei Lunarda, femeile găsesc în veșmintele ei o cărțulie. O predau unui anume Bernardo Fregonio, preotul venit pentru a administra ”extrema oncțiune”.

Ajuns acasă, Fregonio cercetează bucoavna și verifică lista cărților interzise, așa-numitul ”Index librorum prohibitorum”. Da, titlul este pe listă, e vorba de o carte eretică, de un volum infam: Catechismo per ammaestrare i fanciulli nella vera e sincera dottrina cristiana de Jean Calvin. Grav! La ora vecerniei, se duce în curtea bisericii și, în prezența altor doi clerici, dă foc injurioasei lucrări.

Împăcat cu sine, oficiază a doua zi slujba de înmormîntare pentru Lunarda. Apropiații (puțini și aproape nepăsători) lăcrimează după cuviință și, peste un ceas sau două, se risipesc. Au treburi mai importante. S-a terminat cu Lunarda. Cel puțin aici pe pămînt...

Ba nu! Povestea nu se încheie aici, cum ar fi normal. Femeile încep să bîrfească, chiar și un nepot al defunctei se arată intrigat: bătrîna citea pe ascuns ceva. Clevetelile ajung de îndată la urechile unui inchizitor. Biserica este suspicioasă. Prea mulți dușmani în jur...

În consecință, preotul Bernardo Fregonio este chemat de un tribunal al Sfîntului Oficiu. La interogatoriu, explicația lui nu-i convinge pe judecători. Declarase că Lunarda era, pur și simplu, o ”femeie simplă” și lipsită de aducație, că o întrebase de mai multe ori dacă nu cumva deține cărți eretice, dar că Lunarda îl privise de fiecare dată în ochi și negase cu tărie.

Cu toate acestea, recunoaște cinstit că broșura păstrată de Lunarda era o blasfemie și un produs diavolesc.

Judecătorii decid că Lunarda fusese o ”mincinoasă” și o ”vicleană”, un individ extrem de periculos pentru comunitatea din care făcuse parte. Padre Fregonio este mustrat și pedepsit cu blîndă asprime. Trupul femeii nu are ce căuta în cimitir alături de ceilalți defuncți onorabili.

Preotul va trebui să dezgroape cu mîinile lui rămășițele femeii și să le ardă pe rug. De asemenea, timp de șapte luni, nu va putea intra în biserică pentru administrarea Sfintelor Taine. Recunoscător, Bernardo Fregonio se conformează cu umilință.

Povestea ia sfîrșit aici. Mă gîndesc numai la bravul părinte Fregonio, obligat să deschidă mormîntul Lunardei și să privească în adînc...

P. S. Am găsit această istorie în studiul semnat de Xenia von Tippelskirch, intitulat ”Histoires de lectrices en Italie au début de l'époque moderne” și tipărit în Revue de synthèse, vol. 128, nr.1-2, 2007, pp.181-208. Istoria pretinsei eretice se găsește la pp.199-200.

P. P. S. Aș menționa în încheiere că termenii ”book” și ”bucoavnă” au o etimologie comună...

Niciun comentariu: