sâmbătă, 19 aprilie 2014

Et caetera, et caetera, et caetera


M-am așteptat ca, în decursul a două milenii și jumătate de scris neîntrerupt, furibund, psihotic, măcar un creator să-și intituleze volumul rezultat în urma acestui efort cu termenul Etc. ori cu sintagma Et caetera.

De ce? Fiindcă numitul Etc. reprezintă, în opinia mea, cel mai facil și previzibil titlu interesant. Deschizi cartea printr-o expresie, Et caetera, menită, de obicei, s-o încheie, s-o pecetluiască, s-o curme. Ingenios și, totodată, la mintea cocoșului.

În consecința acestui gînd, m-am apucat să caut lucrări, memorii, chrestomații, studii, tratate teologico-politice, poeme elegiace, tragedii, comedii, drame, eseuri, florilegii, rondeluri, poezii vaporoase, romane fluviu, Bildungsromane, romane de amor, narațiuni SF etc., care să poarte acest titlu inteligent. Dezamăgire, fraților! Nu am găsit nimic, nimic, nimic.

Vă fac invitația să căutați și Domniile Voastre. Poate veți avea mai mult noroc decît mine. Poate între timp cineva a fost mai isteț decît ceilalți, decît predecesorii, să zicem. Cine știe...

Dacă nu mă înșel, titlul Etc. nu a trecut prin mintea nici unui scrib (deocamdată!). Nici un scîrța-scîrța pe hîrtie nu s-a gîndit la el. Nici unul nu pare a-i fi ghicit virtuțile (irefutabile!!!) de ordin stilistic, metafizic și etic...

Numai susiscălitul, în Breviarul sceptic, a intitulat un eseu pe drept cuvînt nemuritor într-un mod afin. Și anume printr-un Ș. a. m. d., adică Și așa mai departe. Ceea ce reprezintă negreșit corespondentul autohton al sintagmei latine.

În germană, se zice und so weiter. În engleză: and so on... În daneză: og så videre, aproape ca în germană. În esperanto: kaj tiel plu. În swahili: na kadhalika. În turcă: ve benzerleri. Sînt nevoit, iată, să pun un etc. enumerației mele. Nu are haz să insist. Toată lumea cunoaște sintagma. Toată lumea o folosește...

În treacăt fie zis, cei care doresc să citească eseul în cauză (Ș. a. m. d.) pot cumpăra Breviarul sceptic la un preț modic de aici. Transportul e gratuit. Livrarea produsului se face în maximum două zile.

Specialiștii în stilistică de origine anglo-saxonă spun că ”etc.” ar fi nici mai mult, dar nici mai puțin decît un ”general extender” (sic!), un ”extensor”, un ”prelungitor”. În ceea ce mă privește, nu voi folosi un cuvînt atît de prețios, de academic, de sublim, de vulgar.

Voi aminti în acest loc numai faptul (evident, de altminteri) că ”etc.” încheie, în mod provizoriu, o enumerare desigur incompletă, o înșiruire care ar putea continua, în principiu, la infinit (și în eternitate), cu condiția ca enumeratorul să fie nemuritor și rece. Din păcate, în afara bunului Dumnezeu, nimeni nu este așa. Iată de ce scriitorii de toate soiurile și varietățile pun la sfîrșitul frazelor un ”etc.” izbăvitor (care doar se preface că sfîrșește fraza cu pricina).

Cînd nu marchează un final (care nu este, de fapt, un final veritabil, ci un simulacru), etc. subliniază pur și simplu nesfîrșirea, id est opusul contradictoriu al limitei care limitează. Etc. constituie, desigur, o limită care nu limitează. Cu această finalitate, et caetera apare în titulatura ramificată a principilor, împăraților, regilor, țarilor, prinților, voievozilor, crailor (într-un cuvînt, a monarhilor de tot felul).

Exemplul clasic este prologul proclamațiilor țarului Nicolae al II-lea: ”Noi, Nicolae al II-lea, din mila lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al tuturor rușilor, Rege al Poloniei, Mare Duce al Finlandei et caetera, et caetera, et caetera...”. Dincolo de repetiția compulsivă a lui et caetera, ne putem imagina toate posesiunile posibile, totalitatea puterilor ce se pot acorda, prin grația inefabilă a Domnului, unui biet individ cît se poate de mediocru și banal.

Voi cita, în schimb, ca paradigmă de modestie, titulatura precisă (și finită!) a domnitorului Mircea cel Bătrîn: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpînind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amîndouă părţile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dîrstorului”.

Oricum, Etc. se ivește, adesea, și în titulatura mărimilor de tot felul, a notabilităților. Vă amintiți? Nenea Zaharia Trahanache al lui I. L. Caragiale este, simultan, ”prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului agricol și al altor comitete și comiții”. Nespecificate...

Deja am scris prea mult. Mă opresc azi aici. Voi reveni la et caetera.

P. S. Ofer ca imagine silueta unui monarh, Frederick II de Hohenstaufen, supranumit stupor mundi, care a fost în același timp:
împărat al romanilor
împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană,
rege al Burgundiei,
rege al Germaniei,
rege al Ierusalimului,
rege al Italiei,
rege al Siciliei,
et caetera.

Niciun comentariu: