marți, 25 martie 2014

Ascultă-mi sfatul...


În cartea de conversații dintre Jean-Claude Carrière și Umberto Eco, intitulată pedestru Nu sperați că veți scăpa de cărți (Humanitas, 2010), am căzut peste un pasaj care m-a intrigat. Jean-Claude Carrière declară:

”Există însă și teoria  ignoranței docte a lui Nicolas de Cues. 'Vei învăța mai multe de la o frunză de copac decît din cărți' îi scrie sfîntul Bernard abatelui din Vauclair, Henry Murdach. 'Arborii și stîncile te vor învăța ceea ce nu te poate învăța nici un dascăl'. Prin chiar faptul că este un text articulat și tipărit, cartea nu ne poate învăța nimic, ba chiar adesea e suspectă pentru că ne propune să împărtășim gîndirea unui singur individ. Adevărata cunoaștere o găsim în contemplarea naturii” (p.232).

Citatul este fantezist. Comentariul, neclar sau inexact.

De exemplu (și în primul rînd), Nicolas de Cues este, probabil, Nicolaus Cusanus (a fost cardinal de Kues) și a trăit între 1401 și 1464. ”Ignoranța” (doctă) i-a rămas străină sfîntului Bernard. Este o propunere tîrzie. Și nu înseamnă a disprețui cărțile, a fugi de ele, cum pare a crede Jean-Claude Carrière.

Docta ignoranță, este, de fapt, un concept teologic. Despre Bernard de Clairvaux (1090 - 1153), călugăr auster, dar autor al unor faimoase orații despre Cîntarea cîntărilor, am scris aici.

Mi-a luat un ceas de căutare, pentru a identifica locul exact din scrierile sfîntului Bernard la care face trimitere Jean-Claude Carrière. El se găsește în Scrisoarea 106 către Henry Murdach, un discipol aflat la studii în Anglia. Bernard îl cheamă la mănăsirea Vauclair, unde Henri Murdach va deveni peste timp abate. Sfîntul Bernard îl îndeamnă cu vorbele următoare:

”Ascultă-mi sfatul, vine de la un om experimentat [care știe ce spune]. Vei înțelege mai mult în păduri decît din cărți; arborii și stîncile te vor învăța mai multe decît vei fi în stare să pricepi din altă parte [de la magiștri, de la teologi, din cărți etc.]”.

În definitiv, ce vrea să spună sfîntul Bernard de Clairvaux, cînd își îndeamnă discipolul să renunțe la studiu și să caute bezna pădurilor? În nici un caz, am impresia, să dea foc cărților. Destul pentru azi. Voi reveni?

P. S. În imagine: Gérard de Saint Jean (Geertgen tot Sint Jans), ca. 1460/65 - ca. 1488/93: Jean-Baptiste au désert (Saint Jean méditant)

3 comentarii:

heraasku spunea...

tin minte o poveste pe care o spunea Liiceanu. intors de la Paris, dupa intalnirea cu Cioran, vine la Noica si.i spune ca Cioran l-a sfatuit sa arunce cat colo cartile si sa se apuce de "viata". Noica turbeaza si, agitat, spune: "cum?! tocmai el care a citit biblioteci" ... si il gratuleaza cu o injuratura. Noica se chinuia, ca si dumneavoastra pe studenti, sa-i invete sa puna baza solide, sa citeasca in original s.cl. si Cioran prin farmecul si pozitia lui ii dinamita toata munca.
a fost amuzanta povestirea si, oarecum, are legatura cu ce ati scris aici. mai scriu dupa ce reveniti cu completari

Mihai Cuza spunea...

Cred, ca si dvs, ca docta ignorantia este un concept care nu are legatura cu ignorarea cartilor, ci este un concept care pune la indoiala rationalitatea pura a gandirii, indemnand catre speculatie. Poate ca punctul de vedere respectiv ar fi putut fi ilustrat mai viu cu un citat din Mark Twain (aprox.):"Cine tine o pisica de coada invata ceva ce nu poate invata in niciun al mod"

Valeriu Gherghel spunea...

Foarte faine povestile. Multumesc din suflet. Nu stiam vorba lui Mark Twain cu pisica :)