duminică, 2 februarie 2014

Stau în cavoul meu închis hermetic...


Vacanța de Crăciun a fost și pentru mine un timp de recuperări. Am recitit, astfel, ”șnur” cele șase volume ale Agendelor lui E. Lovinescu. Ultimul volum (de peste 700 de pagini) a apărut in 2002.

La sfîrșitul lecturii, trei lucruri mi-au atras cu deosebire atenția. Primul e obiceiul criticului (devenit în vremea noastră, din păcate, desuet) de a trimite apropiaților (nu numai de sărbători), prin comisionar, fastuoase flori. Principalul beneficiar al gentileței lui Lovinescu a fost, să mai spun?, prozatoarea Ioana Postelnicu... Bătrinul scriitor trimite protejatei sale îndeosebi camelii, azalee și hortensii. Dar primește el însuși, într-un rînd, un vas cu doi iriși și, într-altul, o hortensie cu șase flori. Se mai dăruiesc, la ocazii (de Paști sau de Crăciun, dacă tot veni vorba!), ciclame, garoafe, violete... Niciodata crini (nici macar "regali"!), dacă am citit atent... Obiceiul e general în Bucureștii de dinainte de război.

Nu se merge în vizită fără flori. O hortensie, trimisă printr-un "băiat" (cum nu se mai procedează astăzi), repară adeseori îmbufnările, neînțelegerile sau rupturile. Cunoscuții știu bine pasiunea lui Lovinescu și nu-i pășesc pragul casei fără un cadou floral. Voi menționa că o azalee mai trufașă costa, în 1939, 1200 de lei (un preț, orice s-ar zice, enorm!).

În al doilea rînd, m-au interesat filmele din epocă, fiindcă Lovinescu merge măcar o dată pe săptămînă la cinematograf. În ultimii ani de viață e însoțit de Monica. În preajma războiului, rulează, de pildă, cu enorm succes, Madame Sans Gêne, Cocoșatul de la Notre Dame, sau Fata bătrînă, ultimul film cu inegalabila actriță Bette Davis. Criticul obișnuiește să noteze succint calitatea filmului (mediocră, decentă, excelentă) și, mai rar, distribuția. E un ”cinefil” pasionat și tolerant.

În fine și în al treilea rînd, am reținut ce citește intelighenția bucureșteană în anii din preajma războiului. Librăriile importă cărți din străinătate (mai cu seamă traduceri franțuzești, dar și lucrări originale). E. Lovinescu citește sau dăruiește apropiațlor romane de Virginia Woolf (Valurile, Spre far etc.), de Sinclair Lewis (nu apreciază deloc romanul acestuia, Strada mare), de Daphné du Maurier (celebrul Rebecca, după care Alfred Hitchcok a făcut un film senzațional), de Sartre (Zidul și Greața). În pofida acestor titluri de ultimă oră (pe atunci!), Lovinescu citește cu mai mare plăcere Proust și, în general, literatura clasicilor.

P. S. Titlul acestei însemnări nu este un vers din Bacovia, ci o notație din Agendele criticului.

4 comentarii:

mariana spunea...

fermecator si delicat, deloc desuet comportamentul marelui Lovinescu; mi-ar placea sa ne intoarcem la toate acele gesturi de gentilete.

Maria Dumitru spunea...

Ma bucur mult ca ati revenit cu pastilele text ale Dv..pe care le-am citi mereu cu placere si interes..Multa sanatate si mult succes in noul an!!

Cătălin spunea...

v-am dus dorul, Domnule Profesor! (Aici aşi putea scrie ceva "inteligent" despre lipsa reperelor, dar cred că mai simplu este: bine aţi revenit!)

Valeriu Gherghel spunea...

Multumesc din suflet. :)