sâmbătă, 8 februarie 2014

Fără titlu


Într-o notă mai veche (o puteți reciti aici), am enumerat câteva titluri și cuvinte interminabile.

M-am gândit astăzi la opusul lor: titlurile (foarte) scurte. N-am găsit, deocamdată, decît două exemple. Primul ar fi, desigur, titlul romanului publicat, în 1963, de către prozatorul american Thomas Pynchon: V. V cu punct, așadar. Un personaj, Herbert Stencil, caută ceva misterios, o entitate fără chip, numită V. Al doilea titlu aparține lui Rudyard Kipling și introduce un vestit poem: If.

Poate că ar fi bine să numesc în această însemnare (deși nu l-am citit încă) romanul 1979 al elvețianului Christian Kracht, tradus de curând la editura Cartier.

Firește, titlul cel mai scurt ar fi lipsa titlului, coperta care sub numele autorului nu ar cuprinde nici un cuvânt. Nu l-am întâlnit încă (la scriitori și filosofi). Există picturi (cărți și chiar un film) intitulate Fără titlu, dar în acest caz sintagma ”Fără titlu” reprezintă titlul însuși al operei.

Nu uit, totuși, că dublul album scos de formația Beatles, în 1968, nu are titlu (dar melodiile au) și pentru acest motiv a fost numit de către fani White Album (are coperta albă).

P. S. În imagine: Yves Klein (1928 - 1962), Sans titre.

2 comentarii:

Valeriu Gherghel spunea...

Cineva imi sopteste de Nu volumul lui Eugen Ionescu (Eugene Ionesco, mai tarziu). Il pun deci ca bonus la comentarii :)

Valeriu Gherghel spunea...

Sa nu uit: F de D. R. Popescu :)