joi, 13 februarie 2014

Fără titlu. Completare la completare


Despre titlurile foarte scurte am scris nu de mult aici și aici. Cu ajutorul unui specialist în titluri (extrem de binevoitor, altminteri), pot completa lista titlurilor laconice cu încă două exemple.

Cel dintîi nu poate fi altul decît romanul S. (cu punct!) al lui John Updike, al treilea volum, publicat în 1988, al trilogiei The Scarlet Letter (da, este chiar vechiul titlu al romanului lui Nathaniel Hawthorne). M-am interesat între timp, am citit mai multe recenzii și am ajuns la concluzia (poate eronată) că S. ar fi un roman epistolar. Iar femeia care redactează scrisorile pune la sfîrșitul lor litera S., inițiala numelui Sarah.

Al doilea exemplu are aceeași sursă gentilă, căreia îi rămîn, firește, îndatorat pînă peste cap. O să mă revanșez cu prisosință, în altă viață, dacă și cînd ne vom revedea (va fi, desigur, o întîlnire emoționantă): o să-i ofer un Martini alb semi-dulce (în nici un caz unul sec). Să divulg, dar, titlul: nu este altul decît It, numele unui roman cît se poate de horror scris de prolificul, infatigabilul Stephen King.

Același Stephen King care, în Misterul regelui. Despre scris (București: Nemira, 2007), îi ia la trei păzești pe romancierii cuprinși de secetă sau lehamite (se referă la James Joyce, la Harper Lee, la Malcolm Lowry, printre alții) și îi ceartă în propoziții precum: ”Ce-au făcut în restul timpului? Au tricotat? Au organizat acțiuni bisericești de binefacere? Au divinizat prune? Poate ca sînt puțn răutacios, dar sînt, credeți-mă, și sincer curios. Dacă Dumnezeu ți-a dat ceva ce știi să faci, de ce, pentru numele lui Dumnezeu, n-o faci?”.

Eu unul nu știu ce au facut acești sciitori parcimonioși (cînd nu se aflau la masa de scris, sau cînd se plimbau prin pădure, sau cînd vizitau un cimitir), dar tare mă tem că nu s-au gîndit niciodată să redacteze un roman horror (ca numitul It al lui Stephen King)...
.

Niciun comentariu: