miercuri, 26 februarie 2014

Despre obiceiul de a înghiți cărți (1)


În cuprinsul Bibliei există, cum am arătat deja aici, două cazuri notorii de bibliofagie. Primul personaj care înghite / mănîncă o carte este profetul Iezechiel. Al doilea: Ioan Teologul.

Transcriu cîteva versete din Apocalipsa celui din urmă (10: 9 - 11): ”Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât”.

Într-un comentariu pe Facebook, poetul Chris Tănăsescu îmi semnalează cu amabilitate încă un bibliofag demn de a fi notat. Insul nostru a trăit la începutul Evului Mediu în Bizanț și a compus versuri și cîntece de slăvire. Este vorba de sfîntul Romanos Melodul. Pe cînd era tînăr și se îndoia de talentul lui, Romanos a avut un vis (sau o viziune). Maica Domnului (Theotokos) s-a apropiat de el, i-a dat o carte (un sul, un rotulus, cu termenul latinesc) și l-a îndemnat cu blîndețe să o înghită. Romanos Melodul s-a conformat.

Mulți pun înzestrarea lui poetică ieșită din comun pe seama acestui dar dulce-amărui.

Pe lîngă faptul că este un călător neobosit (acum se află, cred, în Canada), prietenul Chris Tănăsescu (Margento) are și blog. Dacă sînteți curioși, îl puteți vizita aici.

Niciun comentariu: