joi, 20 februarie 2014

Cele două corpuri ale regelui


Ernst H. Kantorowicz, Cele două corpuri ale regelui, traducere de Andrei Sălăvăstru, Iași: Editura Polirom, 2014, 552p.

Voiam să notez astăzi cîteva gînduri despre autorii care au renunțat (dintr-un motiv sau altul) la scris. Pornind, desigur, de la cartea lui Enrique Vila-Matas intitulată Barteleby & Co, un catalog, mai degrabă anecdotic decît teoretic, al acestor scriitori eșuați în muțenie, nebunie (sau moarte).

Înainte de a mă apuca să redactez nota, mi-am zis să trag o raita pe Facebook, cît îmi beau cafeaua de seară. Și am remarcat de îndată, cu mare bucurie, un anunț postat în contul Editurii Polirom. Este vorba de traducerea unei lucrări clasice (prima ediție în engleză s-a tipărit în 1957) de teologie și filosofie politică, The King's Two Bodies: A Study in Mediaeval Political Theology a savantului Ernst H. Kantorowicz.

Traducerea a fost efectuată de Andrei Sălăvăstru și beneficiază de o prefață semnată de William Chester Jordan și de o postfață semnată de Alexandru-Florin Platon. Iată un excelent paratext pentru studiul propriu-zis! Am citit cartea, nu am cumpărat încă traducerea.

Despre ce discută Kantorowicz în lucrarea lui? Despre una dintre cele mai persistente credințe medievale: aceea că regalitatea este, de fapt, o funcție perenă. Regii mor, trupurile lor putrezesc, dar dincolo de această succesiune de indivizi trecători persistă funcția regală.

Prin urmare orice suveran participă la un corp politic și teologic nepieritor, peren, imuabil, dar rămîne în același timp purtătorul unui corp fizic, coruptibil, fragil.

Studiul lui Ernst H. Kantorowicz poate fi pus imediat  în legătură cu un alt volum clasic: acela despre puterea vindecătoare a regelui medieval, Regii taumaturgi, volum scris de istoricul Marc Bloch. Traducerea cărții lui Bloch a apărut tot la Polirom în 1997.

P. S. În imagine: regele Frederick II de Hohenstaufen (1194 - 1250) cu un șoim.

Un comentariu:

heraasku spunea...

regalitatea nu poate fi justificata decat teologic. cine vorbeste de rege in afara teologiei nu are subiect. deci, cartea este binevenita.