luni, 17 februarie 2014

Cel mai ilustru anonim: adevărul adevărat


Am evocat în nota de ieri, în prea multe cuvinte, helas, ceea ce, vorba lui Borges, poate fi oricînd narat în mult mai puține. Și anume figura de neuitat a celui mai ilustru anonim: Giulio Ser Giacomi. 

Îmi torn cenușă în cap, fac mea culpa și transcriu mai jos povestea originară. Citez din volumul Umberto Eco, Jean-Claude Carrière, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi: Convorbiri moderate de Jean-Philippe de Tonnac, traducere de Emanoil Marcu, București: Humanitas, 2010, 252p. Cel care povestește este, desigur, Umberto Eco:

”Un alt exemplu de vanity press... este o carte pe care o am și eu. Dicționarul biografic al italienilor contemporani. Principiul este că plătiți pentru a figura în el. Găsiți acolo 'Paveste Cesare, născut pe 9 septembrie 1908 la Santo Stefano Belbo, mort la Torino, 26 august 1950', cu mențiunea 'Traducător și scriitor'. Atîta tot. 

Urmează două pagini întregi despre un anume Paolizzi  Deodato, despre care nimeni n-a auzit niciodată nimic. Printre acești anonimi celebri figurează poate cel mai mare dintre ei, un anume Giulio Ser Giacomi care a scos o cărămidă de 1500 de pagini, corespondența lui cu Einstein și cu papa Pius XII, volum ce nu conține decît scrisorile adresate de el celor doi, pentru că, evident, n-a primit răspuns niciodată” (p.152).

Despre cartea din care am reprodus povestea gloriosului Giulio Ser Giacomi am dat seama în decembrie 2010 aici

P. S. În imagine, Giuseppe Arcimboldo (1527 - 1593): Il fuoco (1566):

Niciun comentariu: