sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Înțeleptul și săgețile


Găsesc o frumoasă analogie în Seneca: înțeleptul e mai presus de ocări și necazuri așa cum cerul este mai presus de săgețile zvîrlite din arcuri.

5 comentarii:

heraasku spunea...

intrebari:
-mai sunt intelepti?
-daca mai exista, mai sunt ei practici/ folosibili/utili?
-intelepciunea poate fi o mantuire/sens? sau doar o povara printre atatea poveri?

Cătălin spunea...

Cred că înţelepciunea nu este nici sens, nici mântuire, pentru că nu poate fi un deziderat; nu poţi deveni înţelept pentru că vrei sau te pregăteşti pentru asta; poţi deveni un învăţat şi atât. Înţelepciunea este un dar, o iluminare la care doar puţinii aleşi ajung.

Valeriu Gherghel spunea...

Seneca credea că înțelepciunea se învață. Se înșela oare?

Valeriu Gherghel spunea...

Eu cred ca mai sunt intelepti pe lumea asta.

Adriana spunea...

Si eu VAD ca mai sunt, d-le Gherghel. Ii intreb pe unii sau sesizez la altii si descopar ca da, e o chestie care se invata, dar trebuie sa iti doresti si tu asta. Mai observ insa si acea iluminare de care amintea Catalin, parca l-ar avea pe Dumnezeu asezat pe umarul lor. Va iubesc blogul, by the way.