sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Faima


Încă o dată, un gînd stoic în neprețuitul Gustave Flaubert (scrisoare către Maxime du Camp din 26 iunie 1852):

”Să fiu cunoscut nu e principalul meu interes, așa ceva nu satisface total decît foarte mediocrele vanități... Celebritatea cea mai completă nu-ți potolește neliniștea și mori aproape întotdeauna în nesiguranța propriului tău renume, dacă nu ești un nătărău. Așadar, faima nu te clasează mai mult în propriii ochi decît obscuritatea.

Țintesc mai sus: să-mi plac mie însumi. Succesul îmi pare un rezultat și nu un scop. Eu mă îndrept către acest scop fără să mă abat cu un pas și fără să mă opresc pe marginea drumului ca să fac curte doamnelor...

Mai bine crăp ca un cîine decît să-mi grăbesc cu o secundă fraza care nu-i gata”. Menționez că în 1852 Flaubert lucra la Doamna Bovary.

Sînt sigur că Seneca și Marcus Aurelius ar subscrie aceste propoziții curajoase.

P. S. În imagine: Sébastien Stoskopff (1597 - 1657), La grande vanité.

Niciun comentariu: