sâmbătă, 26 octombrie 2013

Vîlva


Iată o credință perfect stoică într-o scrisoare a lui Gustave Flaubert (din 17 ianuarie1852). Credința se găsește, în formulări diferite desigur, la Seneca, la Epictet, la Marcus Aurelius. Gloria nu înseamnă mare lucru. Mai important este să muncești fără gîndul unei răsplate (nici aici, nici dincolo). Firește că este greu, oarecum în contra firii (omenești). Citez, deci, cuvintele lui Flaubert:

”Stau aplecat peste masă și scriu cu îndîrjire. Am abandonat orice idee de vîlvă. Ce fac e pentru mine, numai pentru mine... Nimic mai monoton ca viața mea; se scurge mai uniformă decît rîul care-mi trece pe sub ferestre... Așa că trăiesc de pe o zi pe alta, lucrînd ca să lucrez, fără un plan de viață, fără proiecte, fără vreun chef anume, decît să scriu mai bine”.

2 comentarii:

heraasku spunea...

"decat sa scriu bine"... devine o afacere schizoida. sa ma indreptatesc eu pe mine, doar eu. ceilalti nu sunt demni a ma califica.
sau cum ma gandesc eu de un timp, vreau "sa ma dau mare" in fata lui Dumnezeu; sa-l impresionez pe El.
suna a boala?!

Valeriu Gherghel spunea...

Pe Dumnezeu nu cred ca poate cineva sa-l impresioneze.

Flaubert intelegea viața ca scris frumos :)