luni, 21 octombrie 2013

Montaigne


Puțini l-au iubit pe Michel Eyquem de Montaigne. Și mai puțini l-au înțeles. I s-a reproșat egoismul. Alții i-au criticat frivolitatea, buna dispoziție, surîsul. Nimeni nu-l consideră un gînditor veritabil. Filosofii de academie îl ignoră sau îl disprețuiesc de-a binelea. Rău fac. Cîțiva scriitori l-au iubit, totuși. Unul dintre ei a fost Gustave Flaubert. Flaubert parcurge eseurile lui Montaigne cu mare plăcere și îl recomandă adesea în scrisori. Voi cita un fragment dintr-o scrisoare adresată domnișoarei Marie-Sophie Leroyer de Chantepie, în data de 6 iunie 1857.

Așadar: ”Mă întrebi ce cărți să citești. Citește Montaigne, citește-l încet, pe îndelete! Are să te calmeze. Și nu-i asculta pe oamenii care vorbesc de egoismul lui. Are să-ți placă, ai să vezi. Nu citi însă cum citesc copiii, ca să te distrezi, nici cum citesc ambițioșii, ca să te instruiești. Nu, citește ca să trăiești. Fă-i sufletului o atmosferă intelectuală, alcătuită din emanația tuturor marilor spirite... Dar ți-l recomand, mai întîi, pe Montaigne. Citește-l de la un capăt la altul și, cînd ai terminat, ia-o de la început”.

Niciun comentariu: