sâmbătă, 1 iunie 2013

Zece guri și zece mii de cuvinte


Este limpede că multe lucruri nu pot fi spuse sau scrise. Este la fel de limpede că multe alte lucruri pot fi spuse sau scrise, dar este mai indicat să le treci în categoria lucrurilor care nu pot fi nici spuse, nici scrise. De exemplu, frumusețea Afroditei...

Ca topos al inefabilului, exegeții citează de obicei un loc din Iliada, II: 484-494: ”Și acum, voi, Muzelor, cu lăcaș în Olimp,  voi, ce toate le știți (pe cîtă vreme noi de-abia le aflăm din șoapta unui zvon, fără să știm nimic!), spuneți-mi de-ndată care dintre danai au fost cîrmuitorii și căpeteniile lor. Mulțimea oștenilor n-aș putea-o numi, de-aș avea zece guri, zece limbi, glasul neistovit și plămîni de aramă...” (Homer, Iliada, volumul 1, traducere de Sanda Diamandescu și Radu Hîncu, București: Editura Minerva, 1981, p.34).

Aș vrea să completez, în această modestă notă, lista exemplelor date de retoricieni ca Ernst Robert Curtius și Umberto Eco cu o frază din romanul lui Hermann Hesse, Narcis și Gură-de-Aur. Iat-o: ”Ah, cum se frînsese privirea Lisei, pe jumătate ascunsă sub pleoape în revărsarea copleșitoare a voluptății... - nici cu zece mii de cuvinte savante sau poetice nu se putea exprima clipa aceea! Nimic, ah, absolut nimic nu se lăsa exprimat în nici un fel” (Hermann Hesse, Narcis și Gură-de-Aur, traducere de Ivan Denes, București: Editura RAO,1998, p.91).

P. S. Pictura lui Kasimir Malevich, Pătrat alb pe fond alb, White on White (1918) este și ea, în definitiv, un topos vizual al inefabilului.

Niciun comentariu: