marți, 4 iunie 2013

Oglinda


În Naturales quaestiones, Seneca descrie meteoriții, haloul, grindina, Nilul, cutremurele din Campania, apele stătătoare, rîurile și fluviile, curcubeul, obiceiurile delfinilor, fulgerul, eclipsele etc. Rămînem cu impresia că este vorba de o ”istorie naturală”, precum aceea a lui Gaius Plinius Secundus. Dar nu!

Pentru Lucius Annaeus Seneca (ca. 4 – 65), cercetarea lumii fizice este, cel mai adesea, prilej pentru învățături și îndemnuri morale. Într-un loc, citim o critică necruțătoare a hedonismului. În altă parte, o diatribă în contra lingușitorilor. Excursul despre oglindă devine treptat o denunțare a luxului și desfrîului.

Iată: ”Oglinzile au fost descoperite pentru ca omul să se cunoască pe sine însuși... Mai întîi, au utilizat fierul... Cînd luxul a devenit atotputernic, au fost cizelate din aur și argint oglinzi de mărimea unui corp omenesc și apoi împodobite cu pietre prețioase...

Produsele diferitelor meșteșuguri sînt folosite atît de nediferențiat de ambele sexe încît cele care desemnau universul feminin fac parte acum din bagajul bărbaților. Al tuturor bărbaților, vreau să zic, inclusiv al militarilor. Se folosește astăzi oglinda numai pentru găteli? Nu, ea a devenit indispensabilă pentru orice viciu” (Naturales quaestiones, cartea I, capitolul XVII).

P. S. În imagine: Pénélope se lamentant sur sa beauté détruite (desen pe o amforă).

Niciun comentariu: