marți, 2 aprilie 2013

Utopia lui Von Humboldt Fleischer


Saul Bellow, Darul lui Humboldt, traducere de Antoaneta Ralian, București: Editura ART, 2012 (două volume: 332p. + 333p.)

Abia acum, la recitire, observ că Darul lui Humbold este paradigma, iar Ravelstein reprezintă copia ei tîrzie (dar nu palidă). Prin urmare, Saul Bellow folosise rețeta biografiei malițioase cu mult înainte de controversatul roman Ravelstein. Un discipol invidios-entuziast, un narator amabil și necruțător, un iezuit și un bizantin (Charlie Citrine) redactează, în scopuri hagiografice, biografia unui poet / maestru excentric, pe jumătate geniu, pe jumătate nebun. Portretul realizat este, fără dubii, magistral. Lauda se învecinează cu invectiva și reproșul, encomionul cu pamfletul, imnul exaltat cu elegia și catilinara.

Pentru astăzi, rețin ceea ce aș numi utopia lui Von Humboldt Fleischer. Personajul lui Saul Bellow simpatizează un candidat la președinția Statelor Unite. Are iluzia că dacă Stevenson (candidatul) va fi ales președinte, cultura Americii va fi salvată. Citez: ”Dacă i-ai fi dat crezare lui Humboldt (iar eu unul nu puteam), Stevenson era omul cu suflet elevat al lui Aristotel. Sub administrația lui, membrii cabinetului aveau să umble citînd din Yeats și Joyce. Noii șefi de stat major îl vor cunoaște în profunzime pe Tucidide. Humboldt va fi consultat în legătură cu mesajul către Congres asupra situației Uniunii. Va fi un Goethe al noii administrații și va construi la Washington un Weimar”.

Recitiți, rogu-va, Darul lui Humboldt.

P. S. În imagine: Odilon Redon,Un masque sonne le glas funèbre, 1882

Niciun comentariu: