miercuri, 24 aprilie 2013

Sappho: Ochii mei ard și orbi rămîn


Deși a fost, precum toți bărbații greci din vremea lui (precum toți bărbații din Antichitate, precum toți bărbații din Evul Mediu, în fond), un misogin, Platon a admirat trei femei.

Prima este Sappho, poeta din Lesbos. A doua este Aspasia, educatoarea și amanta lui Perikle, a treia a fost Diotima, preoteasa din Mantineea. Existența primelor două nu ridică nici un dubiu. Despre Diotima nu se știe dacă a trăit realmente. În Banchetul (Symposion), Socrate pretinde că-i reproduce discursul despre eros.

Admirația lui Platon față de Sappho este ușor explicabilă. Filosoful grec (o știm din Phaidros) ținea la mare cinste arta rostirii, arta de a îmbina cu meșteșug cuvintele. Sappho a reușit să-și transforme pasiunea erotică în rostire înaltă, în poezie. Este imposibil de spus dacă Sappho din Lesbos a fost cu adevărat lesbiană. Părerile sînt împărțite. Sigur este, în schimb, că a scris versuri minunate. Opera ei s-a pierdut. Deținem doar fragmente din poemele lui Sappho. Trebuie să ne închipuim că aceste poeme erau cîntate de rapsozi și nu recitate, pur și simplu. Reproduc, în încheiere, un pasaj dintr-o poezie al cărei destinatar este, totuși, tînăra Agallis:

”Egal cu zeii-mi pare acela care glasul ți-ascultă, lîngă tine stînd,
Sau rîsul tău fermecător, pe care cînd îl auzeam, îți jur că mă topeam;
Căci de îndat' ce te zăresc o clipă, simt vorbele cum de pe buze-mi pier.
Ci limba mi se frînge, iar în vine mi se strecoară-un foc mistuitor;
Ochii mei ard și orbi rămîn cu totul, urechile îmi vîjîie cumplit,
Pe trup îmi curge o sudoare rece, mă trec, din creștet pînă-n tălpi, fiori;
Mai verde sînt acum decît e iarba și simt că la un pas de moarte sînt”.

Nu sună rău, ce spuneți?

P. S. Imaginea reproduce un portret păstrat pe un zid din Pompei. Mulți cred că ar fi portretul lui Sappho.

4 comentarii:

heraasku spunea...

sper sa-mi iertati viziunea dar seamana cu un dialog dintre un batran pensionar bolnav si doctorul sau de familie. asta inainte de a-i cere medicamentele compensate si o trimitere la reumatolog.
cumva avea dreptate Nietzsche & compania. prin moartea lui Dumnezeu (care zeu?) omul a pierdut patetismul, a devenit mai aspru, mai neinduplecat, oarecum mai drept (dovada si multimea legilor; orice se legifereaza).
eu cred ca nici Platon si nici vechii oameni nu erau misogini. nu gandeau in termenii actuali. noi ii catalogam asa si nu e niciun bai daca omul superficial n-ar crede ca Pavel era misogin sau ca sistemul solar arata ca in cartea de geografie sau ca electronul se invarte in jurul nucleului ca in celebra icoana cuantica.

Lilia Calancea spunea...

Ati putea sa-mi indicati traducatorul poemului "Egal cu zeii-mi pare acela care glasul ți-ascultă..." sau sursa? Vreau sa-l citez intr-o lucrare. Va multumesc.

Valeriu Gherghel spunea...

Imi pare rau ca raspund cu atata intarziere: traducatorul se numeste Laurentiu Zoicas

Lilia Calancea spunea...

Va multumesc foarte mult!