luni, 22 aprilie 2013

Muero porque no muero


Sfînta Teresa de Avila a scris într-o poezie aceste versuri enigmatice și adesea citate:

”Vivo sin vivir en mí,
y tan alta vida espero,
que muero porque no muero”

De altfel, versul ”muero porque no muero” revine și în strofele următoare. Teologii și nu numai ei (întrucît este literatură - și este -, poezia Vivo sin vivir en mi i-a interesat și pe criticii literari) au încercat să definească trăirile paradoxale sugerate în / de poem. Aleg, deocamdată, una dintre opțiunile critice:

”Este dorința de a trăi încetînd de a mai trăi sau de a muri fără a înceta de a trăi, dorința unei stări extreme pe care poate singură sfînta Teresa a descris-o destul de puternic prin aceste cuvinte: 'Mor de a nu muri'! Dar, tocmai, moartea de a nu muri nu e moartea, e starea extremă a vieții; dacă mor că nu mor, e cu condiția să trăiesc. Sfînta Teresa s-a scufundat, dar n-a murit cu adevărat din dorința pe care a avut-o de a se scufunda cu adevărat. S-a clătinat, n-a făcut-o decît să trăiască mai violent, atît de violent încît a putut să se considere la limita morții, însă a unei morți care, exasperînd-o, nu făcea viața să înceteze” (Georges Bataille, Erotismul, traducere de Dan Petrescu, București: Editura Nemira,1998, p.230).

În definitiv, în poemul Vivo sin vivir en mi, sfînta Teresa evocă trăirile amestecate ale oricărei iubiri autentice (și nu neapărat divine). Ne oprim aici. Scopul acestei note a fost doar acela de a reaminti cititorilor versul ”muero porque no muero”.

P. S. Imaginea reproduce, desigur, Santa Teresa in estasi, (un detaliu din) sculptura realizată de artistul italian Gian Lorenzo Bernini (1598 – 1680).

Niciun comentariu: