luni, 29 aprilie 2013

Etimologicale: amor


Pentru iubire, grecii aveau ”eros” și ”philia”. Îndeosebi ”eros”. Romanii (și poeții lor) au folosit termenul ”amor”. In sens pozitiv. Ovidiu a scris Ars amandi.

Dar, la începutul Evului Mediu, termenul ”amor” suferă o mutație semantică importantă. Pentru a desemna iubirea, documentele (laice, religioase)  folosesc alți termeni: ”charitas”, ”dilectio”. Cuvîntul poeților latini (vechiul ”amor”) desemnează acum o pasiune irațională, senzuală, greu de tolerat. Un sentiment reprobabil.  La anul 830, prin ”amor”, se are în vedere o ”patimă deregată”.

Abia în secolul al XII-lea (al trubadurilor) cuvîntul își regăsește dimensiunea pozitivă. Nu numai fiindcă termenul ”amor” citit pe dos dă ”Roma”, cum crede Denis de Rougemont, și ar fi un protest la adresa unei Biserici desfrînate. Ci fiindcă iubirea este gîndită în chip diferit. În ce fel vom vedea data viitoare...

P. S. În imagine: François-Edouard Picot, L’Amour et Psyché (1817)

Niciun comentariu: