vineri, 29 martie 2013

Mângâierea ta mai dulce ca mierea


Unii savanți pretind că poemul citat mai jos (caracterizat printr-o apăsată senzualitate) este cel mai vechi poem de dragoste din istoria omenirii. Se poate. Aș compara poemul cu anumite pasaje din Cîntarea cîntărilor (o creație, totuși, mult mai recentă). Transcriu:

"Mire drag inimii mele, atrăgătoare ţi-e frumuseţea, dragule. Leu drag inimii mele, atrăgătoare ţi-e frumuseţea, dragule. M-ai atras și m-ai cucerit. Lasă-mă să stau tremurândă în faţa ta. Leule, voi fi luată de tine în dormitor. Mire, lasă-mă să te mângâi. Mângâierea mea preţioasă este mai dulce ca mierea. În dormitorul umplut cu miere, lasă-mă să mă bucur de frumuseţea ta. Leule, lasă-mă să te mângâi. Mângâierea mea este mai dulce ca mierea. Mire, te-ai bucurat de mine Spune-i mamei şi îţi va da delicateţuri. Tata îţi va face daruri. Spiritul tău ştie unde va trebui să-l înveselesc. Mire, dormi în casa noastră până-n zori. Dă-mă pradă mângâierilor tale, fiindcă mă iubeşti. Stăpânul meu zeu, stăpânul meu protector, Shu-Sin al meu, care bucură inima lui Enlil, dă-mă pradă mângâierilor tale. Locul tău, atractiv ca mierea, te rog, pune-ţi mâna pe el. Adu-ţi mâna deasupra ca un veşmânt gişban, fă-ţi mâna ca o cupă deasupra lui, ca un veşmânt gişban".

În opinia istoricilor, versurile au fost înscrise, pe la anul 2025 ante Christum, pe o tăbliță de lut. Tăblița a fost descoperită  în cetatea Nippur. Poemul este dedicat regelui sumerian Shu-Sin din Ur.

Niciun comentariu: