miercuri, 27 martie 2013

Adevărul (su)rîsului


Cînd am plecat spre Atena, mi-am propus să nu car mai nimic. Cîteva haine numai, un caiet, un pix. În fine, un laptop și un stick încăpător. Vremea a ținut cu mine: am petrecut două luni de liniștită și serenă primăvară.

Ajuns în Atena, am studiat îndeosebi la Bibliothèque de l’EFA. Și totuși, seara, am simțit nevoia unor lecturi facultative. Nu-mi luasem cărți, a trebuit să caut ceva online. M-am gîndit imediat, cu speranță, la Dostoievski și am avut noroc. Nu citisem pînă acum Adolescentul. Era ultimul roman ”mare” al lui Dostoievski care-mi lipsea. Nu-l știam decît din recenzii, adnotări, eseuri, aluzii. Bănuiesc că nimeni nu a citit tot. Erudiția noastră are lacune (unele destul de jenante). Am găsit, așadar, o versiune PDF (ediția comentată de Ion Ianoși). Și, vreme de o săptămînă, l-am urmat în investigațiile lui minuțioase pe tînărul Dolgoruki.

Mi-au plăcut țăfna lui, sarcasmul lui juvenil. Iată: ”Vreau să redau aidoma întîmplările, străduindu-mă din răsputeri să nu adaug nimic şi mai cu seamă să nu mă las ispitit de meşteşugul scriitoricesc; un literat scrie treizeci de ani şi pînă la urmă nici el nu ştie de ce s-a trudit atîta amar de vreme. Eu nu sînt scriitor şi nici nu vreau să fiu”. Am cules (pentru mai tîrziu) multe locuri din roman. Am ”subliniat” multe fraze. Am meditat la multe afirmații. Am pus cîteva propoziții și pe pagina de FB.

În această notă aș aminti doar o frază. Mulți o cunosc deja: ”Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci cînd rîde. Uneori, e foarte greu să dibuieşti caracterul cîte unui om, dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată rîzînd sincer şi brusc atunci caracterul lui îţi apare limpede ca lumina zilei”.

Pînă una-alta, aș menționa că oamenii sînt mult mai destinși în Grecia. Nu sînt foarte bogați (salariul mediu este de 800 de euro), dar surîd mult mai des decît românii...

Niciun comentariu: