sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Vîrtejul lui Tolstoi


Cînd descoperă teribilul secret al filosofilor și anume acela că poți gîndi că gîndești ceva; mai mult: că poți gîndi că gîndești că gîndești ceva, Lev Nikolaevici Tolstoi crede pur și simplu că s-a smintit. Citez cu încîntare: ”Înclinația mea către cugetarea abstractă a dus la o atît de nefirească dezvoltare a conștiinței, încît deseori cînd începeam să cuget asupra celui mai simplu lucru, cădeam în vîrtejul fără de scăpare al propriilor mele gînduri: nu mă mai gîndeam la problema ce mă preocupa, ci la ce anume mă gîndeam. Mă întrebam: la ce mă gîndesc? Îmi răspundeam: mă gîndesc la ceea ce mă gîndesc. Dar acum la ce mă gîndesc? Mă gîndesc că mă gîndesc la ceea ce mă gîndesc și așa mai departe. Năucisem...” (Copilăria. Adolescența. Tinerețea, traducere de Leonid Dimov, București: Editura Univers, 1980, p.172).

Nu-i deloc ușor să fii filosof...

Niciun comentariu: