joi, 10 ianuarie 2013

Povara


Seneca scrie (fără milă)  în De tranquilitate animi, 9: 4: “la ce bun nenumărate biblioteci cu grămezi de cărţi, cînd stăpînul lor abia ajunge, în toată viaţa, să le parcurgă titlurile. Prea multe cărţi nu te învaţă, ci te împovărează. E cu mult mai folositor să te dedici cîtorva scriitori decît să te risipeşti prin toţi”.

2 comentarii:

heraasku spunea...

probabil ca dincolo de un strat (literar, filosofic, academic) cultural nici nu e nevoie ca un om sa se dezvaluie lumii si siesi. cred ca exista o limita dincolo de care incepe fandaxia. si chiar boala psihica ar spune unii.
cred ca e nevoie de sinceritate pentru a te opri in a explora inexplorabilul. nu stiu, dar cred ca sintagma CREDE SI NU CERCETA (ce exista in spiritul metafizic) devine sau va deveni din ce in ce mai actuala. si numai medical vorbind... zice si W. Allen ca iluziile sunt mai eficace decat medicamentele. o ironica razbunare, nu?

Valeriu Gherghel spunea...

Am o părere asemănătoare :)