duminică, 2 decembrie 2012

Gregor Samsa si omul din subterană


Toată lumea știe cum începe Metamorfoza lui Franz Kafka: ”Într-o bună dimineață, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare”. Dar ideea că un om s-ar putea transforma într-o insectă monstruoasă (și lipsită, eventual, de conștiință) este mai veche. Recitesc Însemnări din subterană de F. M. Dostoievski (în traducerea lui Emil Iordache, tipărită de Polirom) și dau peste acest pasaj: ”Acum aș vrea să vă povestesc, domnilor, indiferent dacă doriți sau nu să mă ascultați, de ce n-am reușit să mă prefac nici măcar într-o insectă. Vă declar solemn că de multe ori am dorit să fiu o insectă. Însă nici măcar de asta n-am fost în stare. Vă jur, domnilor, că dacă ești prea conștient, asta-i o boală, o boală adevărată, deplină”.

În imagine: Odilon Redon, L'araignee souriante.

3 comentarii:

adrian spunea...

Nu sunt sigur daca constienta se manifesta gradual. Prea constient e ceva mai mult decat constient?

Valeriu Gherghel spunea...

Este posibil să fie un concept nuantat. Ne mai gandim :)

adrian spunea...

Da, luand in considerare nivelul de constientizare atins. Astfel, noi toti suntem constienti ca existam; unii constientizeaza importanta relationarii cu cei din jur; altii, prin acelasi concept, inteleg urgenta transferului `celuilalt` in sfera `aproapelui`. Prea putini realizeaza ca ceea ce numim constientizare, e de fapt un parcurs, un proces in desfasurare, o continua maturizare a ceea ce am inteles de-a lungul timpului prin a constientiza. Devenind mereu mai constienti, devenim mereu mai responsabili.