luni, 19 noiembrie 2012

Posibilități


De la Kierkegaard încoace, ne-am obișnuit să definim omul ca fiind o sumă de posibilități. Omul nu mai este privit ca ilustrarea cvasi-necesară a unei esențe (a lui ”animal rationale”, să zicem). Nu mai este un dat. Este pur și simplu o sumă de posibilități. Nu știu dacă suma de posibilități este ea însăși un dat. Sartre o considera un dat și o numea ”condiție umană”.

Dar a spune că un om este o sumă de posibilități mi se pare prea abstract. Mi se pare mult prea abstract să definim, cum face Soeren Kierkegaard, într-o pagină foarte cunoscută, libertatea ca ”posibilitate a posibilității”. O libertate ca posibilitate pură a unor posibilități pure e nulă. Posibilitățile trebuie să fie concrete.

Aș mai observa faptul că posibilitățile nu sînt întotdeauna universale. Posibilitatea de a te sinucide e universală, desigur. Dar posibilitatea de a crea un nou limbaj și o nouă sensibilitate, precum Mihai Eminescu, nu. Eminescu a avut realmente posibilitatea de a fi poet. Și marele lui noroc a fost că a avut nu numai posibilitatea de a fi poet dar și putința de a fi poet. În cazul lui, posibilitatea de a fi poet s-a împlinit.

Ca atare, aș redefini omul ca fiind suma posibilităților lui împlinite. Degeaba se naște cineva cu posibilitatea de a fi un nou Mozart, dacă nu are și putința de a-și identifica vocația de muzician (prin studii adecvate) și dacă nu are și putința (mediul social adecvat) de a și-o împlini. În consecință, multe din posibilitățile omului rămîn neîmplinite. Ce este atunci omul? Suma posibilităților lui împlinite? Sau suma ignoranțelor sale? Nu știu...

În imagine: Andrei Vereshchagin (n. 1969): Clepsidră
.

3 comentarii:

adrian spunea...

Posibilitatile fiecaruia difera. Suma posibilitatilor ”alocate” mie de pilda, se diferentiaza substantial de suma posibilitatilor ”alocate” unei alte persoane. Poate ca vietile noastre sunt desfasurari, actualizari ale posibilitatilor noastre latente. Daca nu cumva suntem gazde nestiutoare ale posibilitatilor infinite ce pulseaza provocator in noi, dincolo de hotarele vietii asa cum o stim deocamdata. Implinirea ar surveni in felul acesta, cu fiecare posibilitate actualizata, per sempre. Atunci insa, conditia umana, ar fi totuna cu a deveni la nesfarsit om, un deziderat in continua desfasurare... Caz in care, omenitatea s-ar asemana mai degraba unui parcurs, decat unei stari, a fi om insemnand de fapt, a deveni mereu om. Ce e omul insa, dincolo de toate aceste speculatii, probabil ca nu vom afla niciodata...

Liviu Drugus spunea...

Cred ca ar trebui facuta o conexiune intre posibilitate si potentialitate. Posibilitatea sugereaza existenta unei palete de alternative (scopuri) din care subiectul nu a ales inca, iar potentialitatea se refera la o paleta de capacitati/ abilitati/ resurse (mijloace). A reduce definirea omului la o suma de de posibilitati echivaleaza cu a ignora deliberat si nepermis corelarea posibilitatilor cu potentialitatile, a scopurilor cu mijloacele si a pronuntarii asupra gradului de adecvare dintre scopuri si mijloace, dintre posibilitati si potentialitati. Acest grad de adecvare (oricare a fi acesta) face deja trimitere la probabilitatea derularii unei actiuni sau a alteia. Aceasta probabilitate ne ofera informatii despre libertatea de actiune, definite de K. drept ”posibilitate a posibilitatii”, respectiv de transformare a posibilitatii in probabilitate cu punerea in opera a potentialitatilor. Cu alte cuvinte, a vorbi doar despre posibilitatile omului este idealism, a vorbi doar despre potentialitatile sale este realism, iar a vorbi si despre probabilitatile de actiune (prin compararea si adecvarea posibilitatilor cu potentialitatile) este umanism. Metodologia scop mijloc este o viziune umanista asupra omului insusi, o modalitate de analiza si una de prospectare a viitorului. Scriu aceste randuri cu speranta ca amintita metodologie sa fie serios analizata si criticata de catre aceia care sunt interesati de OM vazut ca persoana si nu ca multime.

Valeriu Gherghel spunea...

Va multumesc din suflet pentru comentariile pline de miez. Am fost plecat din Iasi la Targul de carte Gaudeamus. Voi comenta si eu pe larg indata ce revin in Iasi :)