luni, 5 noiembrie 2012

Ionesco



Eugen Ionescu în “Le Figaro Litteraire”, 29 martie 1994: ”[Dumnezeu] n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie în braţele Domnului. N-am reuşit să cred destul. Eu sunt, din păcate, ca omul acela despre care se spune că făcea în fiecare dimineaţă această rugăciune: “Doamne, fă-mă să cred în Tine”. Ca toată lumea, nici eu nu ştiu dacă, de cealaltă parte, există ceva sau nu este nimic”.

În imagine: Giovanni di Paolo, Expulsion du paradis (1445).

5 comentarii:

adrian spunea...

Pe de alta parte, cei care cred ca cred destul, se complac in autosuficienta credintei lor, riscand sa piarda astfel, contactul cu realitatea. Ionescu a fost un realist de o rara luciditate. Poate de aceea a avut puterea de a sonda absurdul fara a se pierde in mrejele lui.

Valeriu Gherghel spunea...

Ma indoiesc de faptul ca ar exista oameni care cred ca cred destul :)

Elisabeta. spunea...

e superb fragmentul!

Elisabeta. spunea...

insa, eu cred ca prea functioneaza legea compensatiei daca suntem suficienti de deschisi s-o observam, ca sa se termine totul aici...

Valeriu Gherghel spunea...

Elisabeta: intr-adevar este!