joi, 8 noiembrie 2012

Infernala bucurie


Aprigul Quintus Septimius Florens Tertullianus (c. 160 - c. 225), teolog dubios, eșuat la finele vieții în erezia montanistă, nu a avut o părere prea bună despre filosofi. Se referea probabil la filosofii păgîni. I-a imaginat pe toți prăbușiți în temnița infernului, din pricina vanității lor nemăsurate, chinuiți de focul etern al unei eterne pedepse. Alături de filosof, Tertullian l-a pus și pe rege, și pe magistrat, și pe poet, și pe actorul tragic. Este ciudat pentru un muritor (și, mai cu seamă, pentru un creștin îndemnat să-și iubească aproapele oricare ar fi acesta) să jubileze că există un iad și că unii oameni vor ajunge acolo. Asta face Tertullian în De spectaculis, 30). Citez: ”Ce uluire pentru mine, ce hohote de rîs, ce sărbătoare, ce bucurie, cînd voi vedea atîția regi trufași jeluindu-se în temnița cea mai înfiorătoare a întunericului”. Cu siguranță, Hans Urs von Balthasar ar fi privit cu oroare acest citat.

2 comentarii:

adrian spunea...

Fixatia retributiva poate sta la baza unei asemenea stranii jubilatii.

v.s. cosma spunea...

mulţi purişti, din diferite timpuri au astfel de reverii.