vineri, 2 noiembrie 2012

Filosofii între ei


Max Horkheimer; Theodor W. Adorno, Dialectica Luminilor, traducere de Andrei Corbea, Iași: Polirom, 2012, 311p.

Karl R. Popper despre Theodor W. Adorno: ”Dacă pesimismul lui Adorno este filosofie, conținutul filosofic este nul. Adorno se opune conștient clarității... Adorno a acționat conform acestei maxime [Mai mult întuneric!] publicînd intenționat scrieri obscure și chiar oraculare”.

Karl R. Popper despre Max Horkheimer: ”În comparație cu Adorno, scrierile sale sînt luciditatea însăși. Așa-zisa sa 'teorie critică' este însă goală de conținut... Tot ce rămîne este un istoricism marxist vag, lipsit de originalitate. Horkheimer nu spune nimic valid care să nu fi fost spus mai înainte de alții” (Karl R. Popper, Mitul contextului: În apărarea științei și a raționalității, București: Editura TREI, 1998, pp.108-109).

În imagine, Kasimir Malevich, Quadrangle.

Niciun comentariu: