marți, 9 octombrie 2012

Virtuţi, domnii


Pe E. Lovinescu, se povesteşte că l-au nedumerit ultimele versuri din poema dedicatorie a lui Ion Barbu, Scepticul mîntuit:

“Osînda-în cumpeni tremură-îndoită
La îngeri, păstrătorii sfintei az’me:
Virtuţi, domnii – să-i fie socotite
Cereşti aceste calme-entuziasme”.

Obscură era, mai întîi, alăturarea “virtuţi, domnii - să-i fie socotite”… Şerban Cioculescu, interogat ca un oracol, pretinde că a intuit imediat răspunsul. Sintagma lui Ion Barbu este o aluzie la un cunoscut pasaj din poezia Bénédiction a lui Baudelaire: cînd va fi chemat la serbarea celestă, alături de “legiunile sfînte”, Poetul (Baudelaire foloseşte majuscula) va sta în mijlocul “Tronurilor, Virtuţilor şi Domniilor” (“Des Trônes, des Vertus, des Dominations”).

E voba, mai precis, de numele cetelor îngereşti din orice paradis (nu doar al cetelor din “paradisului catolic”, cum a crezut Rostratus): “Ideea poetică a lui Ion Barbu era aceea că necredinciosul (Lovinescu era ateu) ar fi mîntuit pentru devoţiunea cu care a sprijinit pe cei tineri…; la ziua Judecăţii de apoi i se va ierta necredinţa” (Cioculescu: 1981: 239). Ipoteza, recunosc, e plauzibilă. Secretul ciudatei expresii se dezvăluie prin această trimitere la Baudelaire. Virtuţile şi Domniile desemnează, în parte, ordinele angelice (nouă la număr!), descrise de Pseudo-Dionisie Areopagitul, în Ierarhia celestă. Nu e vorba, în poezia lui Ion Barbu, de un simplu “hermetism filologic”, de o facilă dificultate de limbaj. Fără Bénédiction nu exista, probabil, soluţie. De asemenea, nu sînt sigur că Ion Barbu ar fi menţionat Virtuţile, în absenţa poemului baudelairean (să presupunem că Baudelaire nu l-ar fi scris sau că judecătorii de la 1857 ar fi ordonat distrugerea volumului). Cum nu sînt sigur nici că Baudelaire s-ar fi referit la Tronuri, Virtuţi şi Domnii, în absenţa teologiei medievale, care l-a comentat pe Pseudo-Dionisie.

Şi, pentru a-mi duce gîndul pînă la capăt, nu sînt sigur nici că interpretarea lui Șerban Cioculescu e singura “corectă”.

P. S. În imagine, James C. Christensen, Evening Angels.

Niciun comentariu: