luni, 1 octombrie 2012

Trandafirul suficient



Desigur, un excelent exeget al poeziei a fost (și rămîne) Michael Riffaterre. În articolul publicat în Diacritics, 3: 3 (1973): 39-45, sub titlul “The Self-Sufficient Text”, criticul analizează The Sick Rose, poezia lui William Blake. Consideră că parafraza cea mai potrivită pentru The Sick Rose este chiar sintagma “the sick rose”. Poezia Roza bolnavă vorbește literalmente și în toate sensurile despre o roză bolnavă. Negreșit. Aceasta este interpretarea cea mai economică a cunoscutelor versuri:

O Rose thou art sick. 
The invisible worm, 
That flies in the night 
In the howling storm: 

Has found out thy bed
Of crimson joy:
And his dark secret love
Does thy life destroy.

Altceva mi-a atras atenția în articolul lui Michael Riffaterre. Și anume pasajul în care susține că poemul lui Blake oferă criticului literar tot ceea ce este necesar pentru a-l interpreta corect. Problema hermeneutică poate fi soluționată numai cu datele oferite de problemă. Enigma rozei bolnave poate fi rezolvată cu datele oferite de poemul însuși. Citez:  “Because all of these phenomena are completely within the language, and because the text provides all the elements necessary to our identifying these verbal artifacts, we do not have to resort to traditions or symbols found outside the text. The mythology we need for the text is entirely encoded in the words of that text. Even when I spoke of sexual images, I was referring to the language of sex, not to the sexual symbolism of the rose” [44].

Este greșit să investigăm simbolismul trandafirului și mitologia rozei pentru a înțelege The Sick Rose. Cred ca Riffaterre are dreptate.

În imagine, Vladimir Kush: Fiery Dance.

Niciun comentariu: