luni, 15 octombrie 2012

Teologia veselă (2): 500 la 500


La Judecata de Apoi, după o examinare minuțioasă, Dumnezeu va distribui oamenii în iad sau în rai. Este limpede că pe acela care a făcut numai și numai fapte bune îl va trimite in rai. Este limpede că pe acela care a făptuit o singură faptă rea și, în rest, numai fapte bune tot în rai îl va distribui. Și așa mai departe, și așa mai departe, pînă cînd ajungem la individul care a făptuit (să ipotetizăm) 500 de fapte bune și 500 de fapte rele. Acesta unde va fi trimis: în rai sau în iad?

19 comentarii:

heraasku spunea...

problema e complicata cat timp ramanem in vraja cantitatii ignorand realitatea iadului si a raiului. de ce sa pornim de la certitudinea ca am sti ce e raiul si ce e iadul? cred ca nici Dumnezeu nu stie ce e raiul si ce e iadul... celrau fiind convins insa ca le are bine definite (asta e si slabiciunea lui). cumva raiul si iadul se definesc printr-o impreuna-lucrare intre OM-DUMNEZEU. exista o rugaciune in Apanthisma in care i se cere Domnului sa-l rusineze pe celrau in pofida a ceea ce stie acesta:

ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Cele%20mai%20frumoase%20rugaciuni%20ale%20ortodoxiei.pdf

Valeriu Gherghel spunea...

Oare exista iadul? Intreb si eu ca un eretic admirator al lui Origen...

Catalin Negulescu spunea...

Tot parafrazând, iadul nu ar putea fi absenţa lui Dumnezeu?

Valeriu Gherghel spunea...

Asa si este definit, Catalin :)

heraasku spunea...

ce ne facem cu absenta celui de care putin ne pasa...cel indragostit traieste un iad in absenta celui iubit. dar este indiferent de cel pe care nu-l stie/iubeste.

Valeriu Gherghel spunea...

Depinde cine este acel cineva de care nu ne pasa. Aproapele, departele, Dumnezeu.

In iad ajung, desigur, numai cei carora nu le pasă. Asta daca iadul există și nu e doar o poveste de speriat copiii.

Tot acolo ajung si unii indragostiti. Depinde ce si pe cine iubesti.

Valeriu Gherghel spunea...

Hans Urs von Balthasar, Mic discurs despre iad: ”Solutia propusă de mine, Dumnezeu nu osindeste pe nimeni; omul care se refuza definitiv iubirii Lui se condamna el singur [la iad]".

heraasku spunea...

von Balthasar vine totusi dintr-o cultura crestina ce tine la pedeapsa ca plata; purgatoriul are aceasta dimensiune a ispasirii prin peregrinare.
pornind de la afirmatia lui nu pot sa nu remarc, ascunsa, calitatea de pedepsitor al dumnezeului despre care vorbeste: adica, daca te sustragi iubirii mele esti pierdut...
nu cred ca asta e iadul. in plus se spune ca Dumnezeu este si-n iad, nu?
deci... e mai complicat.
Domnul nu pedepseste dar este Judecator, da sentinta. pedeapsa o executa "directia penitenciarelor" :-)

Valeriu Gherghel spunea...

Si in Purgatoriu oamenii ard in flacari. Nu e vorba de nici o peregrinare. E vorba de durere si suferinta.

Dumnezeu nu este in iad. Iadul este tocmai absenta lui Dumnezeu. Iisus Christos a fost acolo. Pentru putin timp.

adrian spunea...

Prea multa dezbatere in jurul unui subiect mult prea dezbatut. Iadul, asemenea fenomenului religios, e o trista utopie, e Utopia pe invers, cea care e de evitat nu de atins. Utopia= locul care nu exista decat poate, in mintea noastra... Ca idee, iadul a provocat multa durere si dezamagire de-a lungul timpului, idee care in treacat fie spus, e o inventie pre-crestina, deloc fecunda. O idee care s-a insinuat ca realitate... Iar Isus da, a vorbit pre limba contemporanilor sai, folosind clisee verbale in voga atunci, cum ar fi conceptul de iad de pilda. Altfel cum s-ar fi facut inteles?

adrian spunea...

Dumnezeul prezentat de Isus, exclude din start iadul ca loc de tortura vesnica. De observat e ca, in acceptia teologiei populare, la antipodul vietii pacatoase sortite damnarii, "straluceste" patosul dedicarii meritorii. Nu consider ca Isus a fost un nonconformist excentric; El chiar a pus degetul pe rana indicand posibilitatea de a fi religios si inuman in acelasi timp. Dupa Isus, cinstirea lui Dumnezeu trece prin iubirea aproapelui, identificandu-se cu ea, imperativul etic luand locul legii ceremoniale. Urgenta adoptarii unei asemenea atitudini, nu putea fi ilustrata mai provocator altfel decat pe limba religiozitatii vremii de atunci.

Valeriu Gherghel spunea...

”Posibilitatea de a fi religios si inuman în același timp”. Bine spus. In Avanghelii, Iisus vorbeste adesea despre iad (Sheol).

Iisus și-a adaptat limbajul oamenilor simpli de atunci.

Intrebare: limbajul lui Iisus mai este pe intelesul nostru astazi?

adrian spunea...

Sintetizand, marile teme puse in discutie de catre Isus in evanghelii, sunt de natura relationala, interpersonala. Iadul, in aceasta acceptie, poate fi reperabil la nivel strict existential, problematica relationarii interumane ramanand un subiect deschis dezbaterii, pana azi. Ca limbaj insa, cred ca se impune un efort exegetic pentru a intelege azi, ceea ce s-a spus pe inteles, atunci.

Valeriu Gherghel spunea...

Iisus a fost preocupat, deci, de intrebarea Cum sa ne mantuim? Si nu de intrebarea Cum sa accedem in iad?

heraasku spunea...

la intrarea cu cinstitele daruri (Vohodul cel mare) preotul rosteste in taina, rugaciunea: "in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplandu-le Cela ce esti necuprins"

adrian spunea...

De ce si cum sa fim mantuiti, e intrebarea la care s-au adus raspunsuri diferite de-a lungul timpului. La baza formularii acestora, a stat de regula frica de necunoscut si imprevizibil. Nu cred ca Isus a intentionat sa ne ofere o mantuire superficial-linistitoare, un fel de carja psihologica pe care sa ne sprijinim incertitudinile, nelinistile, framantarile. Nici in mantuirea revarsata uniform peste omenire nu cred, de vreme ce Isus afirma ca a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Cautarea precede deci mantuirea, care apare astfel sub forma unei gasiri reciproce.

Valeriu Gherghel spunea...

Nu m-ai cauta daca nu m-ai fi gasit :)

adrian spunea...

Da, cred ca e chiar asa, citatul pascalian exprima pe scurt o realitate profunda.

Valeriu Gherghel spunea...

Si ute asa cu un citat din Blaise Pascal scapam de dificultate :)