joi, 11 octombrie 2012

Non-făpturi care nu sînt non-grifoni


Voi cita vestita clasificare analitică a lui Jorge Luis Borges, pentru a avea un termen de comparaţie cu ceea ce va urma. Iată acest paragraf proverbial:

“în străvechile pagini [ale enciclopediei chinezeşti] stă scris că animalele se împart astfel: a) aflate în proprietatea împăratului, b) îmbălsămate, c) îmblînzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) cîini în libertate, h) incluse în prezenta clasificare, i) care se agită ca smintitele, j) nenumărate, k) desenate cu o pensulă foarte fină din păr de cămilă, l) et caetera, m) care tocmai au spart urciorul, n) care de la distanţă par muşte”. Clasificarea lui Borges este o confecție imposibilă. Doar un autor perfect lucid putea încălca în chip atît de minuţios toate preceptele logicii (şi toate graniţele zoologiei). Neîndoios, clasificarea a fost imaginată anume pentru a ului și a amuza. Aluzia la inexistenţa dovedită matematic a mulţimii tuturor mulţimilor e trasparentă şi grăitoare. Şi totuşi…

Să considerăm cu atenţie o rînduire analogă, dintr-o antologie personală de exerciţii clasificatorii. Jocul alăturărilor devine vertiginos. Ce s-ar întîmpla dacă am împărţi animalele în chipul următor? Iată: a) deja enumerate în prezenta clasificare, b) a căror ordine este facultativă, c) care nu sînt salamandre, hipogrifi sau elfi, d) care sînt non-grifoni, e) non-făpturi care sînt non-grifoni, f) făpturi care nu sînt non-grifoni, f) non-făpturi care nu sînt non-grifoni, g) cu aripi, h) necunoscute, i) inexistente, j) care nu pot intra în prezenta clasificare, k) cryptide (sau animale pur conjecturale), l) nelimitate, m) care sînt unicul exemplar al speciei lor, n) diferite prin esenţă de toate celelalte. 

Niciun comentariu: