marți, 25 septembrie 2012

Dumnezeu şi maimuţa



Aflăm fără uimire (la urma urmelor, ce ne-ar mai putea mira în secolul XXI?) că din manualul de biologie a fost exmatriculată subit lecţia despre Darwin şi evoluţionism, iar din manualul de filosofie, dintr-un impuls spre imparţialitate, desigur, lecţia despre Dumnezeu. Expulzarea maimuţei şi, totodată, a bunului Dumnezeu care a creat-o aparţine somităţilor academice din ME (id est Ministerul Educaţiei). Ne-am obişnuit deja cu nesăbuinţele numitului minister. A întors pe dos materiile, a modificat fără milă anii de studiu, îi umileşte de-o veşnicie pe profesori (prin salarii mizere) şi, ca un triumf al eternei perspicacităţi româneşti, s-a apucat, de la un timp, să revizuiască manualele. Asta ne mai trebuia! Curiozitatea acestei operaţiuni stă în faptul că Dumnezeu a fost pus pe aceeaşi treaptă cu maimuţa (sau drosophila). Cum poţi explica această democratică egalitate? După cîte îmi dau seama, cenzorul care a decis să nu se mai sufle nici un cuvînt despre “Originea speciilor prin selecţia naturală”, lucrarea lui Darwin, s-a speriat el însuşi de cutezanţa operaţiei sale şi a hotărît să-l “ascundă” şcolarilor şi pe Dumnezeu. Hocus-pocus-ul i-a reuşit pefect. Cimpanzeul originar şi divinitatea au dispărut în neant. În opinia mea, e vorba de o persecţie interesată (şi tembelă). Funcţionarilor nu le convine, probabil, vaga noastră asemănare cu babuinul şi gorila (măcar în privinţa pilozităţii), dar nici decalogul lui Dumnezeu (poruncile vor fi fiind mult prea aspre).

În fond, atît evoluţionismul lui Charles Darwin şi Hugo De Vries, cît şi creaţionismul rămîn, pînă la urmă, nişte ipoteze de lucru. Cine e dispus să le accepte, le acceptă. Cine nu, nu. Dar a te face că nu ai auzit nici de una, nici de cealaltă e o nechibzuinţă. Fireşte, nici “selecţia naturală” şi “mutaţiile” bruşte, nici “creaţia” lui Adam (şi a Evei), din cartea Facerii, nu explică perfect apariţia bipedului uman fără pene. Omul e o apariţie neaşteptată şi perversă în cuprinsul lumii. Frumuseţea şi folosul unei ipoteze nu consistă însă în concluzii, ci în argumentare. Ipoteza lui Darwin are virtutea că e măcar interesantă şi subtilă. Mitul biblic este, pentru urmaşii lui Adam şi ai Evei, o grandioasă flaterie. Pentru Darwin, “homo sapiens sapiens” reprezintă finalitatea evoluţiei milenare a speciilor. În schimb, în versiunea biblică, omul a fost creat de “supremul arhitect”, în scopul de a contempla măreţia creaţiei divine şi de a da mărturie pentru desăvîrşirea şi splendoarea acestei creaţii. Dumnezeu îl pune martor pe om. Cel puţin, asta susţine numitul Giovanni Pico della Mirandola, conte de Concordia, cînd scrie, în “Despre demnitatea omului”, următoarele cuvinte (atribuindu-le Creatorului): “O, Adame! Te-am pus în centrul lumii pentru ca de aici să priveşti mai lesne cele ce se află în lumea din jur”. Eliminînd lecţia despre evoluţie şi aceea despre Dumnezeu, savanţii din MECT au eliminat, de fapt, nu numai făptura agitată a maimuţei, nu numai principiul divin, dar şi frumuseţea acestor ipoteze, dovedind astfel că nu o pricep. Pentru inteligenţa ascuţită ca satîrul măcelarului a unui funcţionar din MECT stau dovadă declaraţiile agramate ale consilierului Mihaela Suciu (citate într-un articol din “Ziarul de Iaşi”, publicat în data de 1 aprilie, ziua tuturor păcălelilor şi ghiduşiilor, de Cristina Lucaci). Zice consilierul (şi citez întocmai): “Tema Dumnezeu este integrată în produsul divinităţii, ca un conţinut implicit al naturii umane. Este inevitabil să nu se abordeze problema temei Dumnezeu. În manualele pentru filosofie sînt regăsiţi mai mulţi filosofi…, care abordează şi această temă. Cînd studiezi, de axemplu, o temă axiologică, precum binele şi răul n-ai cum să nu aminteşti de Dumnezeu. Nu există eludarea acestor teme din programa şcolară”. Aţi priceput ceva din prima frază aceea cu “produsul divinităţii”? Eu unul, nu. Şi dacă nu “va fi existînd eludarea acestor teme din programa şcolară”, există în declaraţiile doamnei Mihaela Suciu, neîndoios, altceva. Şi anume: eludarea completă a regulilor elementare de gramatică! În încheierea acestui succint articol, voi spune că ministerul a comis (cel puţin) două imprudenţe vădite. Prima constă, desigur, în eliminarea tacită a temelor cu pricina din manuale. A doua constă în încercarea de a justifica eliminarea, prin fraze contorsionate şi ininteligibile, precum acelea pe care tocmai le-am citat din discursul consilierului. 

Nu mi-am închipuit niciodată că Dumnezeu este o fiinţă la fel de periculoasă ca gorila. Aflăm această noutate acum… 

 Valeriu Gherghel

Niciun comentariu: