luni, 2 iulie 2012

Definiții



Ibn Sina (Avicenna), Cartea definițiilor, editie trilingvă, traducere din limba arabă, studiu și bibliografie de George Grigore, Iași: Polirom, 2012, 194p.

Ibn Sina începe lucrarea printr-o strategie - obișnuită în acele timpuri - de evaziune auctorială. Lucrarea ar fi rezultatul “rugăminților” și îndemnurilor prietenilor de a realiza definiițiile unor lucruri. Continuă prin a arată cîte dificultăți ridică încercarea de a defini un cuvînt și care sînt greșelile pe care le poate face cineva în operațiunea definirii. Ibn Sina subliniază, în sfîrșit, diferența dintre definire și descriere.

Pe parcursul lucrării, autorul face trimiteri la “înțelepții” (se referă, firește, la filosofii greci) care i-au înrîurit modul de a gîndi. Acceptă definiția definiției propusă de “Înțelept”(Aristotel): “După cum a pomenit Înțeleptul în cartea Topica, aceasta [definiția] este spusa care arată esența lucrurilor, adica desăvîrșirea în existența sa esențială. Acest enunț se obține din genul apropiat și din diferența specifică”. Odatăce a stabilit aceasta, Avicenna începe prin a spune că divinitatea nu poate fi definită, întrucît nu are nici gen proxim nici diferențe specifice. Continuă prin a defini inteligența și deosebește mai multe forme de inteligență (unsprezece, conform lui Amelie-Marie Goichon). Între altele, Ibn Sina oferă difinițiile focului, aerului, apei și pămîntului, ca elemente fundamentale ale lumii (asa cum era vazută în epoca sa). Astfel: “Focul este un corp simplu a cărui natură constă în a fi cald și uscat și în a se mișca firesc Îndepărtîndu-se de centru pentru a se stabili sub sfera lunii”. Aerul și apa ocupă următoarele sfere deasupra pămîntului, care “este un corp simplu, a cărui natură constă în a fi rece, uscat și în a se mișca înspre centru, coborîndu-se în el”. De asemenea, Avicenna încearca să definească ființele imaginare, notiuni, procese, actiuni, fenomene fizice. Ofer ca exemplu definitia ginnului (sau djin/duh, creatură mitică în lumea islamului): “ginnul este un animal eteric, înzestrat cu limbaj, străveziu la corp, iar felul lui este acela de a lua felurite forme”. Ibn Sina definește viteza în chipul următor: “felul de a fi al unei mișcări ce străbate o distanță lungă într-un timp scurt”. Definiția vitezei e urmată imediat de cea a încetinelii care ne este prezentată ca “felul de a fi al unei mișcări de a stabate o distanță scurtă într-un timp lung”. Tot prin genul asta de asociere definește ușurința și greutatea, unde ușurința “este o forță naturală cu ajutorul căreia un corp se mișcă dinspre centru în mod firesc”, iar greutatea este“forța naturală cu ajutorul căreia un corp se mișcă spre centru în mod firesc”. 

 Costel Claudiu Marcu

Niciun comentariu: