marți, 24 iulie 2012

Crux interpretum



Substantivul latinesc feminin “crux” înseamnă nu doar cruce sau instrument de pedeapsă, dar şi, la figurat, chin, tortură, muncă (în sensul vechi al termenului), pătimire, suferinţă, îndurare. Mai târziu, crux va semnifica o dificultate greu de rezolvat, o problemă fără soluţie, o enigmă.

Criticii de text au numit “crux interpretum” expresiile nesigure, cuvintele incerte, lecţiunile dubioase, care provoacă dispute. Când e nevoie ca sintagma să fie ilustrată, exegeţii trimit, de obicei, la ediţia princeps a scrierilor lui William Shakespeare. După cum se ştie, textul pieselor nu a fost supravegheat de autor şi este plin de lecţiuni incerte, vasăzică de “cruci”. Ce semnifică, în fond, “runnawayes eyes”, în Romeo and Juliet (III: 2, 6)? Cine poate avea astfel de ochi? De secole, criticii încearcă să găsească un răspuns mulţumitor ori numai elegant. Fără izbândă.

Voi da încă un exemplu de cruce textuală, deşi de altă natură. Toată lumea cunoaşte (ori mă iluzionez?) versetul 2: 1 din Cântarea cântărilor. Vorbeşte Shulamit şi, în unele versiuni ale Scripturii, citim următoarea traducere: “Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin al văilor”. Alţii au propus: “Eu sunt o narcisă, un crin”. E fără îndoială un abuz interpretativ. În original, e vorba de două flori / plante indeterminate, nici trandafir, nici narcisă, nici crin (după unii exegeţi). Sau şi roză, sau şi narcisă, sau şi crin (după alţii). Într-o traducere literală, versetul afirmă: “Eu, x (un nume de floare) din Sharon, y (alt nume de floare) din văi [din câmp]”. Propoziţia  2: 1 din Canticum… se referă, cu siguranţă, la două plante obişnuite (în vremea în care cineva a scris şi a rostit Cântarea cântărilor şi în care rosa canina nu creştea în Sharon), probabil flori. Siguranţa e numai a speciei botanice şi e ironică. Nu putem identifica florile. În transliterare latină, termenii în cauză sînt habatselet şi shoshanah. Fata afirmă, cu modestie, că este asemenea acestor flori intraductibile şi, fără doar şi poate, umile. Dar la ce flori face ea aluzie cu adevărat, nu vom şti, probabil, niciodată.

Ignoranţa e întotdeauna chinuitoare. Nu e o fericire să nu ştii. De aceea s-a vorbit de o crux interpretum. În pofida tuturor eforturilor, enigma acestor flori persistă după două milenii, ca şi mireasma lor. Septuaginta a tradus versetul în chip foarte abstract “ego anthos tou pediou, krinon ton koiladon”. Dar nici sensul termenului grec krinon nu a fost stabilit cu certitudine: to krinon numeşte orice floare de câmp. Dicţionarele trimit, neutru, la crinul alb. Când au tradus versul 2: 1, de-a lungul vremii, exegeţii au propus aproape la întâmplare: trandafir, iris, şofran, anemonă, narcisă galbenă, nufăr, lotus, crin de apă, crin sălbatic etc. Strădania lor nu a avut succes. Dificultatea versetului 2: 1 s-a păstrat intactă. Shoshanah trimite, poate, la o floare cu petale roşii, rubinii, fiindcă în versetul 5: 13 din Cântarea cântărilor, stă scris: “Buzele lui crini”. Dar şi asta e o simplă conjectură…

Într-o altă accepţiune, sintagma “crux interpretum” e folosită, îndeosebi de criticii anglo-saxoni, pentru a semnala o dificultate, un loc obscur, o propoziţie ermetică, o frază greu de explicat, dar, în principiu, explicabilă. Fraza “videmus nunc per speculum in aenigmate, tunc autem facie ad faciem” (I Corinteni, 13: 12) e, cu siguranţă, o crux. Ce vrea să spună, în fond, sfântul Pavel prin “a vedea prin oglindă în cele tainice”? În ce sens este luat substantivul “aenigma”? Ca un sinonim al secretului sau ca figură retorică? Crucea e, acum, de natură hermeneutică, nu textuală. Înţelesul însuşi trebuie reperat şi reparat. În schimb, acurateţea textului paulin nu ridică dubii.

Valeriu Gherghel




Niciun comentariu: