duminică, 6 mai 2012

Arthur în Veneția



Christoph Poschenrieder, Die Welt ist im Kopf (Gesundene Ausgabe), Diogenes Verlag, 2010, 352 Seiten.

Se ştia de mult că Arthur Schopenhauer a avut, spre deosebire de Kant, o viaţă interesantă. Dar abia acum cîțiva ani germanul Christoph Poschenrieder l-a făcut eroul unui roman, intitulat Lumea din cap (sau Lumea în cap). Schopenhauer se va răsuci în mormânt, el, care considera că romanul e opera frivolă a unor nevrozaţi. Ideea cu nevroza şi cu frivolitatea nu-i venea neapărat din pesimismul lui filosofic, ci din experienţă: în tinereţe, cînd încerca să-şi publice primele texte, avea un rival norocos în propria mamă, foarte modestă social şi intelectual, dar care se bucura de un mare succes cu romanele ei populare. La 30 de ani, în 1818, filosoful se vede în fine publicat şi ia drumul Veneţiei, în mînă cu o scrisoare de recomandare semnată de Goethe pentru lord Byron. Acesta, în culmea gloriei, locuia în celebrul palat Mocenigo de pe Canal Grande, servit de paisprezece persoane şi posesor al unei herghelii la fel de numeroase. Lipsit de curaj, junele Arthur nu îndrăzneşte să-l abordeze imediat pe Byron şi rătăceşte prin Veneţia pe urmele unui cîine al străzii care nu-l duce însă la Palazzo Mocenigo, ci în braţele fetei unui cîrnăţar, de care se îndrăgosteşte, dar pe care o părăseşte, poate şi pentru motivul că italianca se arăta mult prea încîntată de ideea de a-l vizita pe afemeiatul poet („teama de a fi încornorat”). Părăseşte totodată şi Veneţia, fără a-l întîlni pe poet, nici acum, nici altă dată, însoţit doar de cîinele lui, din care îşi va face legatarul universal. Deşi nu-l condusese la Byron, cum era firesc, ci la fata cîrnăţarului înamorată de poet. Destin deloc plictisitor pentru un filosof al plictisului ca Arthur Schopenhauer! [notă în România literară].

Niciun comentariu: