vineri, 11 mai 2012

Bibliofili, detectivi, crime



Mikkel Birkegaard, Biblioteca umbrelor, traducere din limba daneză de Gabriela Sauciuc, Iaşi: Editura Polirom, 2011, 502 p.

M-am oprit la romanul scriitorului danez Mikkel Birkegaard dintr-un motiv foarte simplu (și evident tuturor cititorului blogului nostru). Și anume afinitatea numelui său cu numele unuia dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XIX-lea. Mă refer, desigur, la Soeren Aabye Kierkegaard. Aș menționa, în treacăt, că însuși Kierkegaard a avut un marcat talent epic, multe din cărțile sale fiind adevărate narațiuni, cu personaje, dialog și chiar intrigă.

Biblioteca umbrelor are aspectul unui roman polițist. Nu e nici o surpriză. Mulți scriitori contemporani preferă o tramă narativă enigmatică, în linia inaugurată de Umberto Eco prin Numele trandafirului. Pe de o parte, structura de policier atrage pe cititor. Pe de alta, înclinația de a dezlega enigme (mai mult sau mai puțin filosofice) e una proprie omului dintotdeauna.

Al doilea motiv care m-a atras la acest roman e, cum să zic?, unul bibliofil. Am scris adesea pe acest blog despre cărți, despre influența lor binefăcătoare sau malefică, despre statutul lor ontologic amenințat astăzi. În romanul lui Mikkel Birkegaard, cărțile, ”lectorii” și ”receptorii” joacă un rol decisiv. Influențează destine în bine sau în rău. Există, se înțelege, o victimă, un asasin. Și există, din fericire, și un detectiv ingenios. Mai mult nu am voie să divulg.

Cel ce dorește, totuși, amănunte este rugat să citească și recenzia semnată de Geo Vasile în România literară, nr.17 pe 2012. Este intitulată O realitate paralelă: lectores şi receptori.

Niciun comentariu: